1 E lifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

Then Eliphaz the Temanite answered and said,

2 D acă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

If we venture to converse with you, will you be offended? Yet who can restrain himself from speaking?

3 D e multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

Behold, you have instructed many, and you have strengthened the weak hands.

4 C uvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

Your words have held firm him who was falling, and you have strengthened the feeble knees.

5 Ş i acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

But now it is come upon you, and you faint and are grieved; it touches you, and you are troubled and dismayed.

6 N ădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

Is not your fear of God your confidence and the integrity and uprightness of your ways your hope?

7 A du-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

Think, I beg of you: who, being innocent, ever perished? Or where were those upright and in right standing with God cut off?

8 D upă cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

As I myself have seen, those who plow iniquity and sow trouble and mischief reap the same.

9 A ceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

By the breath of God they perish, and by the blast of His anger they are consumed.

10 M ugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

The roaring of the lion and the voice of the fierce lion, and the teeth of the young lions are broken.

11 L eul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

The old and strong lion perishes for lack of prey, and the whelps of the lioness are scattered abroad.

12 U n cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

Now a thing was secretly brought to me, and my ear received a whisper of it.

13 Î n clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

In thoughts from the visions of the night, when deep sleep falls on men,

14 m 'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

Fear came upon me and trembling, which made all my bones shake.

15 U n duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

Then a spirit passed before my face; the hair of my flesh stood up!

16 U n chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

stood still, but I could not discern the appearance of it. A form was before my eyes; there was silence, and then I heard a voice, saying,

17 F i-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

Can mortal man be just before God, or be more right than He is? Can a man be pure before his Maker, or be more cleansed than He is?

18 D acă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

Even in His servants He puts no trust or confidence, and His angels He charges with folly and error—

19 c u cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

How much more those who dwell in houses (bodies) of clay, whose foundations are in the dust, who are crushed like the moth.

20 D e dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

Between morning and evening they are destroyed; without anyone noticing it they perish forever.

21 L i se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!

Is not their tent cord plucked up within them ? Do they not die, and that without wisdom?