1 ( Către mai marele cîntăreţilor: Către Iedutun. Un psalm al lui David.) Ziceam:,, Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frîu gurii, cît va sta cel rău înaintea mea.``

I said, I will take heed and guard my ways, that I may sin not with my tongue; I will muzzle my mouth as with a bridle while the wicked are before me.

2 A m stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit; şi totuş durerea mea nu era mai puţin mare.

I was dumb with silence, I held my peace without profit and had no comfort away from good, while my distress was renewed.

3 Î mi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia; şi atunci mi -a venit cuvîntul pe limbă, şi am zis:

My heart was hot within me. While I was musing, the fire burned; then I spoke with my tongue:

4 D oamne, spune-mi care este sfîrşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cît de trecător sînt.``

Lord, make me to know my end and the measure of my days—what it is; let me know and realize how frail I am.

5 I ată că zilele mele sînt cît un lat de mînă, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricît de bine s'ar ţinea. -

Behold, You have made my days as handbreadths, and my lifetime is as nothing in Your sight. Truly every man at his best is merely a breath! Selah!

6 D a, omul umblă ca o umbră, se frămîntă degeaba, strînge la comori, şi nu ştie cine le va lua.

Surely every man walks to and fro—like a shadow in a pantomime; surely for futility and emptiness he is in turmoil; each one heaps up riches, not knowing who will gather them.

7 A cum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea

And now, Lord, what do I wait for and expect? My hope and expectation are in You.

8 I zbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!

Deliver me from all my transgressions; make me not the scorn and reproach of the fool!

9 S tau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.

I am dumb, I open not my mouth, for it is You Who has done it.

10 A bate-Ţi loviturile dela mine! Îmi iese sufletul supt loviturile mînii Tale.

Remove Your stroke away from me; I am consumed by the conflict and the blow of Your hand.

11 T u pedepseşti pe om, şi -l loveşti pentru fărădelegea lui: îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.

When with rebukes You correct and chasten man for sin, You waste his beauty like a moth and what is dear to him consumes away; surely every man is a mere breath. Selah!

12 A scultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele! Nu tăcea în faţa lacrămilor mele! Căci sînt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toţi părinţii mei.

Hear my prayer, O Lord, and give ear to my cry; hold not Your peace at my tears! For I am Your passing guest, a temporary resident, as all my fathers were.

13 A bate-Ţi privirea dela mine, şi lasă-mă să răsuflu, pînă nu mă duc şi să nu mai fiu!

O look away from me and spare me, that I may recover cheerfulness and encouraging strength and know gladness before I go and am no more!