1 ( O cîntare a lui David. O rugăciune făcută cînd era în peşteră.) Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.

I cry to the Lord with my voice; with my voice to the Lord do I make supplication.

2 Î mi vărs necazul înaintea Lui, şi-mi povestesc strîmtorarea înaintea Lui.

I pour out my complaint before Him; I tell before Him my trouble.

3 C înd îmi este mîhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.

When my spirit was overwhelmed and fainted upon me, then You knew my path. In the way where I walk they have hidden a snare for me.

4 A runcă-Ţi ochii la dreapta, şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu -i pasă de sufletul meu.

Look on the right hand and see; for there is no man who knows me. Refuge has failed me and I have no way to flee; no man cares for my life or my welfare.

5 D oamne, către Tine strig, şi zic:,, Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pămîntul celor vii.``

I cried to You, O Lord; I said, You are my refuge, my portion in the land of the living.

6 I a aminte la strigătele mele, căci sînt nenorocit de tot. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sînt mai tari decît mine.

Attend to my loud cry, for I am brought very low; deliver me from my persecutors, for they are stronger than I.

7 S coate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, cînd îmi vei face bine.

Bring my life out of prison, that I may confess, praise, and give thanks to Your name; the righteous will surround me and crown themselves because of me, for You will deal bountifully with me.