1 I ov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

And Job again took up his discussion and said,

2 O h! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

Oh, that I were as in the months of old, as in the days when God watched over me,

3 c înd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

When His lamp shone above and upon my head and by His light I walked through darkness;

4 C um nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

As I was in the ripeness of my days, when the friendship and counsel of God were over my tent,

5 c înd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

When the Almighty was yet with me and my children were about me,

6 c înd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

When my steps were washed with butter and the rock poured out for me streams of oil!

7 D acă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

When I went out to the gate of the city, when I prepared my seat in the street,

8 t inerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

The young men saw me and hid themselves; the aged rose up and stood;

9 M ai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

The princes refrained from talking and laid their hands on their mouths;

10 G lasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

The voices of the nobles were hushed, and their tongues cleaved to the roof of their mouths.

11 U rechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

For when the ear heard, it called me happy and blessed me; and when the eye saw, it testified for me,

12 C ăci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

Because I delivered the poor who cried, the fatherless and him who had none to help him.

13 B inecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

The blessing of him who was about to perish came upon me, and I caused the widow’s heart to sing for joy.

14 M ă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

I put on righteousness, and it clothed me or clothed itself with me; my justice was like a robe and a turban or a diadem or a crown!

15 O rbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

I was eyes to the blind, and feet was I to the lame.

16 C elor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

I was a father to the poor and needy; the cause of him I did not know I searched out.

17 R upeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

And I broke the jaws or the big teeth of the unrighteous and plucked the prey out of his teeth.

18 A tunci ziceam:,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

Then I said, I shall die in or beside my nest, and I shall multiply my days as the sand.

19 A pa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

My root is spread out and open to the waters, and the dew lies all night upon my branch.

20 S lava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

My glory and honor are fresh in me, and my bow gains new strength in my hand.

21 O amenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

Men listened to me and waited and kept silence for my counsel.

22 D upă cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

After I spoke, they did not speak again, and my speech dropped upon them.

23 M ă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

And they waited for me as for the rain, and they opened their mouths wide as for the spring rain.

24 C înd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

I smiled on them when they had no confidence, and their depression did not cast down the light of my countenance.

25 Î mi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.

I chose their way and sat as chief, and dwelt like a king among his soldiers, like one who comforts mourners.