1 C e vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam?

if so, what shall we say about Abraham, our forefather humanly speaking— find out?

2 D acă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.

For if Abraham was justified ( established as just by acquittal from guilt) by good works he has grounds for boasting. But not before God!

3 C ăci ce zice Scriptura?,, Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s'a socotit ca neprihănire.``

For what does the Scripture say? Abraham believed in (trusted in) God, and it was credited to his account as righteousness (right living and right standing with God).

4 Î nsă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat;

Now to a laborer, his wages are not counted as a favor or a gift, but as an obligation (something owed to him).

5 p e cînd, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.

But to one who, not working, trusts (believes fully) in Him Who justifies the ungodly, his faith is credited to him as righteousness (the standing acceptable to God).

6 T ot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit.

Thus David congratulates the man and pronounces a blessing on him to whom God credits righteousness apart from the works he does:

7 F erice``, zice el,,, de aceia ale căror fără de legi sînt iertate, şi ale căror păcate sînt acoperite!

Blessed and happy and to be envied are those whose iniquities are forgiven and whose sins are covered up and completely buried.

8 F erice de omul, căruia nu -i ţine Domnul în seamă păcatul!``

Blessed and happy and to be envied is the person of whose sin the Lord will take no account nor reckon it against him.

9 F ericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa,, i -a fost socotită ca neprihănire.``

Is this blessing (happiness) then meant only for the circumcised, or also for the uncircumcised? We say that faith was credited to Abraham as righteousness.

10 D ar cum i -a fost socotită? După, sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu cînd era tăiat împrejur, ci cînd era netăiat împrejur.

How then was it credited ? Was it before or after he had been circumcised? It was not after, but before he was circumcised.

11 A poi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri, pe care o căpătase prin credinţă, cînd era netăiat împrejur. Şi aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor cari cred, măcar că nu sînt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta;

He received the mark of circumcision as a token or an evidence seal of the righteousness which he had by faith while he was still uncircumcised— so that he was to be made the father of all who believe, though without circumcision, and who thus have righteousness (right standing with God) imputed to them and credited to their account,

12 ş i pentru ca să fie şi tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora cari, nu numai că sînt tăiaţi împrejur, dar şi calcă pe urmele credinţei aceleia, pe care o avea tatăl nostru Avraam, cînd nu era tăiat împrejur.

As well as the father of those circumcised persons who are not merely circumcised, but also walk in the way of that faith which our father Abraham had before he was circumcised.

13 Î n adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n'a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă.

For the promise to Abraham or his posterity, that he should inherit the world, did not come through the Law but through the righteousness of faith.

14 C ăci, dacă moştenitori sînt ceice se ţin de Lege, credinţa este zădarnică, şi făgăduinţa este nimicită;

If it is the adherents of the Law who are to be the heirs, then faith is made futile and empty of all meaning and the promise is made void (is annulled and has no power).

15 p entrucă Legea aduce mînie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.

For the Law results in wrath, but where there is no law there is no transgression.

16 D eaceea moştenitori sînt ceice se fac prin credinţă, pentruca să fie prin har, şi pentruca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămînţa lui Avraam: nu numai pentru sămînţa aceea care este supt Lege, ci şi pentru sămînţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,

Therefore, the promise is the outcome of faith and depends on faith, in order that it might be given as an act of grace (unmerited favor), to make it stable and valid and guaranteed to all his descendants—not only to the devotees and adherents of the Law, but also to those who share the faith of Abraham, who is the father of us all.

17 d upăcum este scris:,, Te-am rînduit să fii tatăl multor neamuri.`` El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morţii, şi care cheamă lucrurile cari nu sînt, ca şi cum ar fi.

As it is written, I have made you the father of many nations. in the sight of God in Whom he believed, Who gives life to the dead and speaks of the nonexistent things that as if they existed.

18 N ădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, dupăcum i se spusese:,, Aşa va fi sămînţa ta.``

hope being gone, hoped in faith that he should become the father of many nations, as he had been promised, So shall your descendants be.

19 Ş i, fiindcă n'a fost slab în credinţă, el nu s'a uitat la trupul său, care era îmbătrînit, -avea aproape o sută de ani, -nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.

He did not weaken in faith when he considered the impotence of his own body, which was as good as dead because he was about a hundred years old, or the barrenness of Sarah’s womb.

20 E l nu s'a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,

No unbelief or distrust made him waver (doubtingly question) concerning the promise of God, but he grew strong and was empowered by faith as he gave praise and glory to God,

21 d eplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.

Fully satisfied and assured that God was able and mighty to keep His word and to do what He had promised.

22 D e aceea credinţa aceasta,, i -a fost socotită ca neprihănire.``

That is why his faith was credited to him as righteousness (right standing with God).

23 D ar nu numai pentru el este scris că,, i -a fost socotită ca neprihănire``;

But, It was credited to him, were written not for his sake alone,

24 c i este scris şi pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru,

But for our sakes too. will be granted and credited to us also who believe in (trust in, adhere to, and rely on) God, Who raised Jesus our Lord from the dead,

25 c are a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.

Who was betrayed and put to death because of our misdeeds and was raised to secure our justification (our acquittal),.