1 C e vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoşul nostru Avraam?

¶ What shall we say then that Abraham our father, as pertaining to the flesh, has found?

2 D acă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu.

For if Abraham were justified by works, he has reason to glory in himself, but not before God.

3 C ăci ce zice Scriptura?,, Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s'a socotit ca neprihănire.``

For what does the scripture say? Abraham believed God, and it was counted unto him for righteousness.

4 Î nsă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat;

But unto him that works, the reward is not reckoned as grace, but as debt.

5 p e cînd, celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.

But to him that does not work, but believes in him that justifies the ungodly, the faith is counted as righteousness.

6 T ot astfel, şi David numeşte fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit.

Even as David also describes the blessedness of the man unto whom God doth attribute righteousness without works,

7 F erice``, zice el,,, de aceia ale căror fără de legi sînt iertate, şi ale căror păcate sînt acoperite!

saying, Blessed are those whose iniquities are forgiven and whose sins are covered.

8 F erice de omul, căruia nu -i ţine Domnul în seamă păcatul!``

Blessed is the man to whom the Lord does not impute sin.

9 F ericirea aceasta este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa,, i -a fost socotită ca neprihănire.``

¶ Is this blessedness, therefore, only upon the circumcision or also upon the uncircumcision? for we say that faith was reckoned to Abraham as righteousness.

10 D ar cum i -a fost socotită? După, sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu cînd era tăiat împrejur, ci cînd era netăiat împrejur.

How was it then reckoned? when he was in circumcision or in uncircumcision? Not in circumcision, but in uncircumcision.

11 A poi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri, pe care o căpătase prin credinţă, cînd era netăiat împrejur. Şi aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor cari cred, măcar că nu sînt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta;

And he received the circumcision as a sign, as a seal of the righteousness of the faith which he had, yet being uncircumcised, that he might be the father of all the uncircumcised believers, that it might be counted unto them also as righteousness,

12 ş i pentru ca să fie şi tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora cari, nu numai că sînt tăiaţi împrejur, dar şi calcă pe urmele credinţei aceleia, pe care o avea tatăl nostru Avraam, cînd nu era tăiat împrejur.

that he be the father of the circumcision: not only to those who are of the circumcision, but also unto those who walk in the steps of the faith that was in our father Abraham before he was circumcised.

13 Î n adevăr, făgăduinţa făcută lui Avraam sau seminţei lui, că va moşteni lumea, n'a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri, care se capătă prin credinţă.

For the promise that he should be the heir of the world was not to Abraham or to his seed through the law, but through the righteousness of faith.

14 C ăci, dacă moştenitori sînt ceice se ţin de Lege, credinţa este zădarnică, şi făgăduinţa este nimicită;

For if those who are of the law are the heirs, faith is in vain, and the promise annulled,

15 p entrucă Legea aduce mînie; şi unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege.

because the law works wrath; for where there is no law, there is no rebellion either.

16 D eaceea moştenitori sînt ceice se fac prin credinţă, pentruca să fie prin har, şi pentruca făgăduinţa să fie chezăşuită pentru toată sămînţa lui Avraam: nu numai pentru sămînţa aceea care este supt Lege, ci şi pentru sămînţa aceea care are credinţa lui Avraam, tatăl nostru al tuturor,

Therefore by faith, that it might be by grace, to the end the promise might be sure to all the seed, not only to that which is of the law, but also to that which is of the faith of Abraham, who is the father of us all,

17 d upăcum este scris:,, Te-am rînduit să fii tatăl multor neamuri.`` El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morţii, şi care cheamă lucrurile cari nu sînt, ca şi cum ar fi.

¶ as it is written, As a father of many Gentiles have I placed thee before God, whom he believed, who gives life to the dead and calls those things which are not as those that are.

18 N ădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri, dupăcum i se spusese:,, Aşa va fi sămînţa ta.``

Who believed to wait against all hope, that he might become the father of many Gentiles, according to that which had been spoken unto him, So shall thy seed be.

19 Ş i, fiindcă n'a fost slab în credinţă, el nu s'a uitat la trupul său, care era îmbătrînit, -avea aproape o sută de ani, -nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii.

And he did not weaken in faith: he considered not his own body now dead when he was about one hundred years old, neither yet the deadness of Sara’s womb;

20 E l nu s'a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,

he doubted not the promise of God, with unbelief, but was strengthened in faith, giving glory to God,

21 d eplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.

being fully persuaded that he was also powerful to do all that he had promised;

22 D e aceea credinţa aceasta,, i -a fost socotită ca neprihănire.``

therefore, his faith was also attributed unto him as righteousness.

23 D ar nu numai pentru el este scris că,, i -a fost socotită ca neprihănire``;

¶ Now it is not written for his sake alone that it was so reckoned to him,

24 c i este scris şi pentru noi, cărora de asemenea ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru,

but for us also to whom it shall be so reckoned, that is, to those that believe in him that raised up Jesus our Lord from the dead,

25 c are a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.

who was delivered for our offenses and was raised again for our justification.