1 P e cînd era Apolo în Corint, Pavel, dupăce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întîlnit pe cîţiva ucenici,
¶ And it came to pass that while Apollos was at Corinth, Paul, having passed through the upper coasts, came to Ephesus, and finding certain disciples,
2 ş i le -a zis:,, Aţi primit voi Duhul Sfînt cînd aţi crezut?`` Ei i-au răspuns:,, Nici n'am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfînt.``
he said unto them, Have ye received the Holy Spirit since ye believed? And they said unto him, We have not so much as heard whether there is any Holy Spirit.
3 D ar cu ce botez aţi fost botezaţi?`` le -a zis el. Şi ei au răspuns:,, Cu botezul lui Ioan.``
And he said unto them, Into what then were ye baptized? And they said, Into John’s baptism.
4 A tunci Pavel a zis:,, Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă în Celce venea după el, adică în Isus.``
Then said Paul, John verily baptized with the baptism of repentance, saying unto the people that they should believe on him who should come after him, that is, on Christ, Jesus.
5 C înd au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.
When they heard this, they were baptized into the name of the Lord Jesus.
6 C înd şi -a pus Pavel mînile peste ei, Duhul Sfînt S'a pogorît peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi prooroceau.
And when Paul had laid his hands upon them, the Holy Spirit came on them, and they spoke in tongues and prophesied.
7 E rau cam doisprezece bărbaţi de toţi.
And all the men were about twelve.
8 Î n urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu, şi căuta să înduplece pe cei ce -l ascultau.
¶ And he went into the synagogue and spoke freely for the space of three months, disputing and persuading the things concerning the kingdom of God.
9 D ar, fiindcă unii rămîneau împietriţi şi necredincioşi, şi vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat dela ei, a despărţit pe ucenici de ei, şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran.
But when some were hardened and disobedient, but cursing the way before the multitude, he departed from them and separated the disciples, disputing daily in the school of one Tyrannus.
10 L ucrul acesta a ţinut doi ani, aşa că toţi ceice locuiau în Asia, Iudei şi Greci, au auzit Cuvîntul Domnului.
And this continued by the space of two years so that all those who dwelt in Asia heard the word of the Lord Jesus, both Jews and Greeks.
11 Ş i Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mînile lui Pavel;
And God wrought special miracles by the hands of Paul
12 p înă acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri, cari fuseseră atinse de trupul lui, şi -i lăsau boalele, şi ieşeau afară din ei duhurile rele.
so that from his body were brought unto the sick handkerchiefs or aprons, and the diseases departed from them, and the evil spirits went out of them.
13 N işte exorcişti Iudei, cari umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste ceice aveau duhuri rele, zicînd:,, Vă jur pe Isus, pe care -L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!``
¶ Then certain of the vagabond Jews, exorcists, took upon themselves to invoke over those who had evil spirits the name of the Lord Jesus, saying, We adjure you by Jesus whom Paul preaches.
14 C eice făceau lucrul acesta, erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă.
(And there were seven sons of one Sceva, a Jew and prince of the priests, who did so.)
15 D uhul cel rău le -a răspuns:,, Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sînteţi?``
And the evil spirit answered and said, Jesus I know, and Paul I am acquainted with, but who are ye?
16 Ş i omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i -a biruit pe amîndoi, şi i -a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.
And the man in whom the evil spirit was leaped on them and overcame them and prevailed against them so that they fled out of that house naked and wounded.
17 L ucrul acesta a fost cunoscut de toţi Iudeii, de toţi Grecii cari locuiau în Efes, şi i -a apucat frica pe toţi: şi Numele Domnului Isus era proslăvit.
And this was known to all the Jews and Greeks also dwelling at Ephesus; and fear fell on them all, and the name of the Lord Jesus was magnified.
18 M ulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.
And many that believed came, confessing and declaring their deeds.
19 Ş i unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars, înaintea tuturor: preţul lor s'a socotit la cincizeci de mii de arginţi.
In the same manner many who had practiced vain arts brought their books together and burned them before everyone, and they counted the price of them and found it fifty thousand pieces of silver.
20 C u atîta putere se răspîndea şi se întărea Cuvîntul Domnului.
So the word of God grew mightily and prevailed.
21 D upăce s'au petrecut aceste lucruri, Pavel şi -a pus de gînd să se ducă la Ierusalim, trecînd prin Macedonia şi Ahaia.,, Dupăce voi merge acolo``, îşi zicea el,,, trebuie să văd şi Roma.``
¶ After these things were ended, Paul purposed by the Spirit to go to Jerusalem, after he had passed through Macedonia and Achaia, saying, After I have been there, it behooves me to see Rome also.
22 A trimes în Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast, iar el a mai rămas cîtăva vreme în Asia.
So he sent into Macedonia two of those that ministered unto him, Timothy and Erastus, but he himself stayed in Asia for a season.
23 P e vremea aceea, s'a făcut o mare turburare cu privire la Calea Domnului.
And the same time there arose no small stir about the way.
24 U n argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei, şi aducea lucrătorilor săi nu puţin cîştig cu ele.
For a certain man named Demetrius, a silversmith who made silver shrines for Diana, brought no small gain unto the craftsmen,
25 I -a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaş meserie, şi le -a zis:,, Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atîrnă de meseria aceasta;
whom he called together with the workmen of like occupation and said, Sirs, ye know that by this gain we have our wealth.
26 ş i vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod, şi zice că zeii făcuţi de mîni nu sînt dumnezei.
Moreover ye see and hear, that not alone at Ephesus, but almost throughout all Asia, this Paul has persuaded and turned away many people, saying that they are not gods which are made with hands
27 P rimejdia, care vine din acest fapt, nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ; dar şi că templul marei zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia, care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea, este nimicită.``
so that not only this our craft is in danger to be set at nought, but also that the temple of the great goddess Diana should be despised, and her magnificence should be destroyed, whom all Asia and the world worship.
28 C uvintele acestea i-au umplut de mînie, şi au început să strige:,, Mare este Diana Efesenilor!``
And when they heard these sayings, they were full of wrath and cried out, saying, Great is Diana of the Ephesians.
29 T oată cetatea s'a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gînd în teatru, şi au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.
And the whole city was filled with confusion, and having caught Gaius and Aristarchus, men of Macedonia, Paul’s companions in travel, they rushed with one accord into the theatre.
30 P avel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.
And when Paul would have entered in unto the people, the disciples suffered him not.
31 C hiar şi unii din mai marii Asiei, cari -i erau prieteni, au trimes la el să -l roage să nu se ducă la teatru.
And certain of the chief persons of Asia, who were his friends, sent unto him, asking him that he not present himself in the theatre.
32 U nii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşală, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentruce se adunaseră.
Some therefore cried one thing, and some another, for the assembly was confused; and most of them did not know why they were come together.
33 A tunci au scos din norod pe Alexandru, pe care Iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mîna, şi voia să se apere înaintea norodului.
And they drew Alexander out of the multitude, the Jews putting him forward. And Alexander beckoned with the hand and would have made his defense unto the people.
34 D ar cînd l-au cunoscut că este Iudeu, au strigat toţi într'un glas, timp de aproape două ceasuri:,, Mare este Diana Efesenilor!``
But when they knew that he was a Jew, all with one voice about the space of two hours cried out, Great is Diana of the Ephesians.
35 T otuş logofătul a potolit norodul, şi a zis:,, Bărbaţi Efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului marei Diane şi a chipului ei căzut din cer?
Then the town scribe, appeasing the people, said, Ye men of Ephesus, what man is there that does not know how the city of the Ephesians is honored of the great goddess Diana and of the image which fell down from Jupiter?
36 F iindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi, şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită.
Seeing then that these things cannot be gainsaid, ye ought to be quiet and to do nothing rashly.
37 C ăci aţi adus aici pe oamenii aceştia, cari nu sînt vinovaţi nici de jăfuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre.
For ye have brought here these men, who are neither guilty of sacrilege, nor blasphemers of your goddess.
38 D eci, dacă în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plîngă împotriva cuiva, sînt zile de judecată, şi sînt dregători; să se pîrască unii pe alţii.
Therefore if Demetrius and the craftsmen who are with him have a matter against any man, the law is open, and there are proconsuls; let them accuse one another.
39 D ar dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într'o adunare legiuită.
But if ye enquire any thing concerning other matters, it shall be determined in a lawful assembly.
40 N oi, de fapt, sîntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întîmplate astăzi, căci n'avem nici un temei, ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.``
For we are in danger of being accused of sedition for this day’s uproar, there being no cause by which we may give an account of this concourse.
41 D upă aceste cuvinte, a dat drumul adunării.
And when he had thus spoken, he dismissed the assembly.