1 P e cînd era Apolo în Corint, Pavel, dupăce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întîlnit pe cîţiva ucenici,

2 ş i le -a zis:,, Aţi primit voi Duhul Sfînt cînd aţi crezut?`` Ei i-au răspuns:,, Nici n'am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfînt.``

3 D ar cu ce botez aţi fost botezaţi?`` le -a zis el. Şi ei au răspuns:,, Cu botezul lui Ioan.``

4 A tunci Pavel a zis:,, Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, şi spunea norodului să creadă în Celce venea după el, adică în Isus.``

5 C înd au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.

6 C înd şi -a pus Pavel mînile peste ei, Duhul Sfînt S'a pogorît peste ei, şi vorbeau în alte limbi, şi prooroceau.

7 E rau cam doisprezece bărbaţi de toţi.

8 Î n urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu, şi căuta să înduplece pe cei ce -l ascultau.

9 D ar, fiindcă unii rămîneau împietriţi şi necredincioşi, şi vorbeau de rău Calea Domnului înaintea norodului, Pavel a plecat dela ei, a despărţit pe ucenici de ei, şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran.

10 L ucrul acesta a ţinut doi ani, aşa că toţi ceice locuiau în Asia, Iudei şi Greci, au auzit Cuvîntul Domnului.

11 Ş i Dumnezeu făcea minuni nemaipomenite prin mînile lui Pavel;

12 p înă acolo că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri, cari fuseseră atinse de trupul lui, şi -i lăsau boalele, şi ieşeau afară din ei duhurile rele.

13 N işte exorcişti Iudei, cari umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste ceice aveau duhuri rele, zicînd:,, Vă jur pe Isus, pe care -L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!``

14 C eice făceau lucrul acesta, erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot Iudeu din cei mai de seamă.

15 D uhul cel rău le -a răspuns:,, Pe Isus Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi, cine sînteţi?``

16 Ş i omul, în care era duhul cel rău, a sărit asupra lor, i -a biruit pe amîndoi, şi i -a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.

17 L ucrul acesta a fost cunoscut de toţi Iudeii, de toţi Grecii cari locuiau în Efes, şi i -a apucat frica pe toţi: şi Numele Domnului Isus era proslăvit.

18 M ulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră.

19 Ş i unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars, înaintea tuturor: preţul lor s'a socotit la cincizeci de mii de arginţi.

20 C u atîta putere se răspîndea şi se întărea Cuvîntul Domnului.

21 D upăce s'au petrecut aceste lucruri, Pavel şi -a pus de gînd să se ducă la Ierusalim, trecînd prin Macedonia şi Ahaia.,, Dupăce voi merge acolo``, îşi zicea el,,, trebuie să văd şi Roma.``

22 A trimes în Macedonia pe doi din ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast, iar el a mai rămas cîtăva vreme în Asia.

23 P e vremea aceea, s'a făcut o mare turburare cu privire la Calea Domnului.

24 U n argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei, şi aducea lucrătorilor săi nu puţin cîştig cu ele.

25 I -a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaş meserie, şi le -a zis:,, Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atîrnă de meseria aceasta;

26 ş i vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod, şi zice că zeii făcuţi de mîni nu sînt dumnezei.

27 P rimejdia, care vine din acest fapt, nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ; dar şi că templul marei zeiţe Diana este socotit ca o nimica, şi chiar măreţia aceleia, care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea, este nimicită.``

28 C uvintele acestea i-au umplut de mînie, şi au început să strige:,, Mare este Diana Efesenilor!``

29 T oată cetatea s'a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gînd în teatru, şi au luat cu ei pe Macedonenii Gaiu şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel.

30 P avel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.

31 C hiar şi unii din mai marii Asiei, cari -i erau prieteni, au trimes la el să -l roage să nu se ducă la teatru.

32 U nii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşală, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentruce se adunaseră.

33 A tunci au scos din norod pe Alexandru, pe care Iudeii îl împingeau înainte. Alexandru a făcut semn cu mîna, şi voia să se apere înaintea norodului.

34 D ar cînd l-au cunoscut că este Iudeu, au strigat toţi într'un glas, timp de aproape două ceasuri:,, Mare este Diana Efesenilor!``

35 T otuş logofătul a potolit norodul, şi a zis:,, Bărbaţi Efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului marei Diane şi a chipului ei căzut din cer?

36 F iindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi, şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită.

37 C ăci aţi adus aici pe oamenii aceştia, cari nu sînt vinovaţi nici de jăfuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre.

38 D eci, dacă în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plîngă împotriva cuiva, sînt zile de judecată, şi sînt dregători; să se pîrască unii pe alţii.

39 D ar dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într'o adunare legiuită.

40 N oi, de fapt, sîntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întîmplate astăzi, căci n'avem nici un temei, ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.``

41 D upă aceste cuvinte, a dat drumul adunării.