1 F raţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutînd la faţa omului.

2 C ăci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost;

3 ş i voi puneţi ochii pe celce poartă haina strălucitoare, şi -i ziceţi:,, Tu şezi în locul acesta bun!`` Şi apoi ziceţi săracului:,, Tu stai colo în picioare!`` Sau:,,Şezi jos la picioarele mele!``

4 N u faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă, şi nu vă faceţi voi judecători cu gînduri rele?

5 A scultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n'a ales Dumnezeu pe cei ce sînt săraci în ochii lumii acesteia, ca să -i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit -o celor ce -L iubesc?

6 Ş i voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă tîrăsc înaintea judecătoriilor?

7 N u batjocoresc ei frumosul nume pe care -l purtaţi?

8 D acă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii:,, Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi``, bine faceţi.

9 D ar dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat, şi sînteţi osîndiţi de Lege ca nişte călcători de lege.

10 C ăci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într'o singură poruncă, se face vinovat de toate.

11 C ăci, Cel ce a zis:,, Să nu preacurveşti``, a zis şi:,, Să nu ucizi``. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.

12 S ă vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni cari au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei:

13 c ăci judecata este fără milă pentru celce n'a avut milă; dar mila biruieşte judecata.

14 F raţii mei, ce -i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n'are fapte? Poate oare credinţa aceasta să -l mîntuiască?

15 D acă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,

16 ş i unul dintre voi le zice:,, Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!`` fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

17 T ot aşa şi credinţa: dacă n'are fapte, este moartă în ea însaş.

18 D ar va zice cineva:,, Tu ai credinţa, şi eu am faptele.``,, Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.``

19 T u crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci; dar şi dracii cred... şi se înfioară!

20 V rei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zădarnică?

21 A vraam, părintele nostru, n'a fost el socotit neprihănit prin fapte, cînd a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?

22 V ezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvîrşită.

23 A stfel s'a împlinit Scriptura care zice:,, Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s'a socotit ca neprihănire``; şi el a fost numit,, prietenul lui Dumnezeu.``

24 V edeţi dar că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

25 T ot aşa, curva Rahav: n'a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, cînd a găzduit pe soli şi i -a scos afară pe altă cale?

26 D upă cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.