1 ( O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!

2 N u-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

3 C ăci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

4 I nima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

5 A şa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

6 S eamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

7 n u mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

8 Î n fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

9 M ănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

10 d in pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

11 Z ilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

12 D ar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

13 T u Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

14 C ăci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

15 A tunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

16 D a, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

17 E l ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

18 S ă se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

19 C ăci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

20 c a să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

21 p entru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

22 c înd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

23 E l mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

24 E u zic:,, Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

25 T u ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

26 E le vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

27 D ar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

28 F iii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.