1 E lihu a luat din nou cuvîntul, şi a zis:

2 î nchipuieşti că ai dreptate, şi crezi că te îndreptăţeşti înaintea lui Dumnezeu,

3 c înd zici:, La ce-mi foloseşte, ce cîştig am că nu păcătuiesc?`

4 Î ţi voi răspunde şi la aceasta, ţie, şi prietenilor tăi totodată.

5 U ită-te spre ceruri, şi priveşte! Vezi norii, cît de sus sînt faţă de tine?

6 D acă păcătuieşti, ce rău Îi faci Lui? Şi cînd păcatele ţi se înmulţesc, ce -I faci Lui?

7 D acă eşti drept, ce -I dai Lui? Ce primeşte El din mîna ta?

8 R ăutatea ta nu poate vătăma decît semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decît fiului omului.

9 O amenii strigă împotriva mulţimii apăsătorilor, se plîng de silnicia multora;

10 d ar niciunul nu zice:, Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cîntări de veselie noaptea,

11 c are ne învaţă mai mult decît pe dobitoacele pămîntului, şi ne dă mai multă pricepere decît păsărilor cerului?`

12 S ă tot strige ei atunci, căci Dumnezeu nu răspunde, din pricina mîndriei celor răi.

13 D egeaba strigă, căci Dumnezeu n'ascultă, Cel Atotputernic nu ia aminte.

14 M ăcarcă zici că nu -L vezi, totuş pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă -L!

15 D ar, pentru că mînia Lui nu pedepseşte încă, nu înseamnă că puţin Îi pasă de nelegiuire.

16 A şa că Iov îşi deschide gura degeaba, şi spune o mulţime de vorbe fără rost.``