1 S oarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.

2 C um suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,

3 a şa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.

4 M ă culc, şi zic:, Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.

5 T rupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.

6 Z ilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!

7 A du-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

8 O chiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.

9 C um se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!

10 N u se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.

11 D e aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.

12 O are o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?

13 C înd zic:, Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,`

14 a tunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.

15 A h! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!

16 L e dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!

17 C e este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,

18 s ă -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele?

19 C înd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

20 D acă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

21 P entruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``