1 C ît despre mine, fraţilor, nu v'am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos.
2 V 'am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi,
3 P entrucă tot lumeşti sînteţi. În adevăr, cînd între voi sînt zavistii, certuri şi desbinări, nu sînteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?
4 C înd unul zice:,, Eu sînt al lui Pavel!`` Şi altul:,, Eu sînt al lui Apolo``: nu sînteţi voi oameni de lume?
5 C ine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu, prin cari aţi crezut; şi fiecare după puterea dată lui de Domnul.
6 E u am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească:
7 a şa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sînt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.
8 C el ce sădeşte şi cel ce udă, sînt tot una; şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.
9 C ăci noi sîntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sînteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
10 D upă harul lui Dumnezeu, care mi -a fost dat, eu, ca un meşter-zidar înţelept, am pus temelia, şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra.
11 C ăci nimeni nu poate pune o altă temelie decît cea care a fost pusă, şi care este Isus Hristos.
12 I ar dacă clădeşte cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fîn, trestie,
13 l ucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.
14 D acă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămîne în picioare, el va primi o răsplată.
15 D acă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cît despre el, va fi mîntuit, dar ca prin foc.
16 N u ştiţi că voi sînteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?
17 D acă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfînt: şi aşa sînteţi voi.
18 N imeni să nu se înşele: Dacă cineva dintre voi se crede înţelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înţelept.
19 C ăci înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris:,, El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.``
20 Ş i iarăş:,, Domnul cunoaşte gîndurile celor înţelepţi. Ştie că sînt deşarte.``
21 N imeni să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sînt ale voastre:
22 f ie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sînt ale voastre,
23 ş i voi sînteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.