1 M ai mult face un nume bun de cît untdelemnul mirositor, şi ziua morţii de cît ziua naşterii.

2 M ai bine să te duci într'o casă de jale de cît să te duci într'o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfîrşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta.

3 M ai bună este întristarea decît rîsul; căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.

4 I nima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii.

5 M ai bine să asculţi mustrarea înţeleptului de cît să asculţi la cîntecul celor fără minte.

6 C ăci rîsul celor fără minte este ca pîrăitul spinilor supt căldare. Şi aceasta este o deşertăciune.

7 A verea luată prin silă înebuneşte pe cel înţelept, şi mita strică inima.

8 M ai bun este sfîrşitul unui lucru de cît începutul lui; mai bine cel bun la suflet de cît cel îngîmfat.

9 N u te grăbi să te mînii în sufletul tău, căci mînia locuieşte în sînul nebunilor.

10 N u zice:,, Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune de cît acestea?`` Căci nu din înţelepciune întrebi aşa.

11 Î nţelepciunea preţuieşte cît o moştenire, şi chiar mai mult pentru cei ce văd soarele.

12 C ăci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.

13 U ită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strîmb?

14 Î n ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gîndeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentruca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.

15 T ot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este cîte un om fără prihană, care piere în neprihănirea lui, şi este cîte un nelegiuit, care o duce mult în răutatea lui.

16 N u fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur?

17 D ar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?

18 B ine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n'o laşi din mînă; căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea.

19 Î nţelepciunea face pe cel înţelept mai tare de cît zece viteji, cari sînt într'o cetate.

20 F iindcă pe pămînt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.

21 N u lua nici tu seama la toate vorbele cari se spun, ca nu cumva s'auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!

22 C ăci ştie inima ta de cîte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.

23 T oate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am zis:,, Mă voi înţelepţi.`` Dar înţelepciunea a rămas departe de mine.

24 C u mult mai departe decît era mai înainte, şi ce adîncă! Cine o va putea găsi?

25 M -am apucat şi am cercetat toate lucrurile, cu gînd să înţeleg, să adîncesc, şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor, şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.

26 Ş i am găsit că mai amară de cît moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un laţ, şi ale cărei mîni sînt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.

27 I ată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetînd lucrurile unul cîte unul, ca să le pătrund rostul;

28 i ată ce-mi caută şi acum sufletul, şi n'am găsit. Din o mie am găsit un om: dar o femeie n'am găsit în toate acestea.

29 N umai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.