1 I ov a luat cuvîntul şi a zis:

2 O h! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

3 a r fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

4 C ăci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

5 S biară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

6 P oţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

7 O rice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

8 O , de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

9 D e ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

10 Î mi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

11 L a ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

12 T ăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

13 N u sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

14 C el ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

15 F raţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

16 U n sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

17 v ine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

18 C ete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

19 C etele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

20 D ar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

21 A şa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

22 V 'am zis eu oare:, Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

23 s căpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

24 Î nvăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

25 O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

26 V reţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

27 V oi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

28 U itaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

29 Î ntoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

30 E ste vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?