1 I ov a luat cuvîntul şi a zis:

Then Job answered,

2 O h! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

“Oh that my anguish were weighed, and all my calamity laid in the balances!

3 a r fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

For now it would be heavier than the sand of the seas, therefore have my words been rash.

4 C ăci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

For the arrows of the Almighty are within me. My spirit drinks up their poison. The terrors of God set themselves in array against me.

5 S biară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

Does the wild donkey bray when he has grass? Or does the ox low over his fodder?

6 P oţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

Can that which has no flavor be eaten without salt? Or is there any taste in the white of an egg?

7 O rice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

My soul refuses to touch them. They are as loathsome food to me.

8 O , de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

“Oh that I might have my request, that God would grant the thing that I long for,

9 D e ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

even that it would please God to crush me; that he would let loose his hand, and cut me off!

10 Î mi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

Be it still my consolation, yes, let me exult in pain that doesn’t spare, that I have not denied the words of the Holy One.

11 L a ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

What is my strength, that I should wait? What is my end, that I should be patient?

12 T ăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

Is my strength the strength of stones? Or is my flesh of brass?

13 N u sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

Isn’t it that I have no help in me, That wisdom is driven quite from me?

14 C el ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

“To him who is ready to faint, kindness should be shown from his friend; even to him who forsakes the fear of the Almighty.

15 F raţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

My brothers have dealt deceitfully as a brook, as the channel of brooks that pass away;

16 U n sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

Which are black by reason of the ice, in which the snow hides itself.

17 v ine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

In the dry season, they vanish. When it is hot, they are consumed out of their place.

18 C ete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

The caravans that travel beside them turn aside. They go up into the waste, and perish.

19 C etele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

The caravans of Tema looked. The companies of Sheba waited for them.

20 D ar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

They were distressed because they were confident. They came there, and were confounded.

21 A şa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

For now you are nothing. You see a terror, and are afraid.

22 V 'am zis eu oare:, Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

Did I say, ‘Give to me?’ or, ‘Offer a present for me from your substance?’

23 s căpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

or, ‘Deliver me from the adversary’s hand?’ or, ‘Redeem me from the hand of the oppressors?’

24 Î nvăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

“Teach me, and I will hold my peace. Cause me to understand wherein I have erred.

25 O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

How forcible are words of uprightness! But your reproof, what does it reprove?

26 V reţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

Do you intend to reprove words, since the speeches of one who is desperate are as wind?

27 V oi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

Yes, you would even cast lots for the fatherless, and make merchandise of your friend.

28 U itaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

Now therefore be pleased to look at me, for surely I shall not lie to your face.

29 Î ntoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

Please return. Let there be no injustice. Yes, return again. My cause is righteous.

30 E ste vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?

Is there injustice on my tongue? Can’t my taste discern mischievous things?