1 S oarta omului pe pămînt este ca a unui ostaş, şi zilele lui sînt ca ale unui muncitor cu ziua.

“Isn’t a man forced to labor on earth? Aren’t his days like the days of a hired hand?

2 C um suspină robul după umbră, cum îşi aşteaptă muncitorul plata,

As a servant who earnestly desires the shadow, as a hireling who looks for his wages,

3 a şa am eu parte de luni de durere, şi partea mea sînt nopţi de suferinţă.

so am I made to possess months of misery, wearisome nights are appointed to me.

4 M ă culc, şi zic:, Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrşi noaptea?` Şi mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor.

When I lie down, I say, ‘When shall I arise, and the night be gone?’ I toss and turn until the dawning of the day.

5 T rupul mi se acopere cu viermi şi cu o coajă pămîntoasă, pielea-mi crapă şi se desface.

My flesh is clothed with worms and clods of dust. My skin closes up, and breaks out afresh.

6 Z ilele mele sboară mai iuţi decît suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nicio nădejde!

My days are swifter than a weaver’s shuttle, and are spent without hope.

7 A du-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea este doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

Oh remember that my life is a breath. My eye shall no more see good.

8 O chiul, care mă priveşte, nu mă va mai privi; ochiul tău mă va căuta, şi nu voi mai fi.

The eye of him who sees me shall see me no more. Your eyes shall be on me, but I shall not be.

9 C um se risipeşte norul şi trece, aşa nu se va mai ridica celce se pogoară în Locuinţa morţilor!

As the cloud is consumed and vanishes away, so he who goes down to Sheol shall come up no more.

10 N u se va mai întoarce în casa lui, şi nu-şi va mai cunoaşte locul în care locuia.

He shall return no more to his house, neither shall his place know him any more.

11 D e aceea nu-mi voi ţinea gura, ci voi vorbi în neliniştea inimii mele, mă voi tîngui în amărăciunea sufletului meu.

“Therefore I will not keep silent. I will speak in the anguish of my spirit. I will complain in the bitterness of my soul.

12 O are o mare sînt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?

Am I a sea, or a sea monster, that you put a guard over me?

13 C înd zic:, Patul mă va uşura, culcuşul îmi va alina durerile,`

When I say, ‘My bed shall comfort me. My couch shall ease my complaint;’

14 a tunci mă înspăimînţi prin visuri, mă îngrozeşti prin vedenii.

then you scare me with dreams, and terrify me through visions:

15 A h! aş vrea mai bine gîtuirea, mai bine moartea decît aceste oase!

so that my soul chooses strangling, death rather than my bones.

16 L e dispreţuiesc!... nu voi trăi în veci... Lasă-mă, căci doar o suflare mi -i viaţa!

I loathe my life. I don’t want to live forever. Leave me alone, for my days are but a breath.

17 C e este omul, ca să-Ţi pese atît de mult de el, ca să iei seama la el,

What is man, that you should magnify him, that you should set your mind on him,

18 s ă -l cercetezi în toate dimineţile, şi să -l încerci în toate clipele?

that you should visit him every morning, and test him every moment?

19 C înd vei înceta odată să mă priveşti? Cînd îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

How long will you not look away from me, nor leave me alone until I swallow down my spittle?

20 D acă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul oamenilor? Pentruce m'ai pus ţintă săgeţilor Tale, de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

If I have sinned, what do I do to you, you watcher of men? Why have you set me as a mark for you, so that I am a burden to myself?

21 P entruce nu-mi ierţi păcatul, şi pentruce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărînă, şi cînd mă vei căuta, nu voi mai fi!``

Why do you not pardon my disobedience, and take away my iniquity? For now shall I lie down in the dust. You will seek me diligently, but I shall not be.”