1 Î ncepem noi iarăş să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau dela voi?

Are we beginning again to commend ourselves? Or do we need, as do some, letters of commendation to you or from you?

2 V oi sînteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii.

You are our letter, written in our hearts, known and read by all men;

3 V oi sînteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe nişte table de piatră, ci pe nişte table cari sînt inimi de carne.

being revealed that you are a letter of Christ, served by us, written not with ink, but with the Spirit of the living God; not in tablets of stone, but in tablets that are hearts of flesh.

4 A vem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos.

Such confidence we have through Christ toward God;

5 N u că noi prin noi înşine sîntem în stare să gîndim ceva ca venind dela noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine dela Dumnezeu,

not that we are sufficient of ourselves, to account anything as from ourselves; but our sufficiency is from God;

6 c are ne -a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legămînt nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.

who also made us sufficient as servants of a new covenant; not of the letter, but of the Spirit. For the letter kills, but the Spirit gives life.

7 A cum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,

But if the service of death, written engraved on stones, came with glory, so that the children of Israel could not look steadfastly on the face of Moses for the glory of his face; which was passing away:

8 c um n'ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?

won’t service of the Spirit be with much more glory?

9 D acă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire?

For if the service of condemnation has glory, the service of righteousness exceeds much more in glory.

10 Ş i în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n'a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.

For most certainly that which has been made glorious has not been made glorious in this respect, by reason of the glory that surpasses.

11 Î n adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cît mai mult va rămînea în slavă ce este netrecător!

For if that which passes away was with glory, much more that which remains is in glory.

12 F iindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală;

Having therefore such a hope, we use great boldness of speech,

13 ş i nu facem ca Moise, care îşi punea o măhramă peste faţă, pentruca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfîrşitului a ceeace era trecător.

and not as Moses, who put a veil on his face, that the children of Israel wouldn’t look steadfastly on the end of that which was passing away.

14 D ar ei au rămas greoi la minte: căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămîne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos.

But their minds were hardened, for until this very day at the reading of the old covenant the same veil remains, because in Christ it passes away.

15 D a, pînă astăzi, cînd se citeşte Moise, rămîne o măhramă peste inimile lor.

But to this day, when Moses is read, a veil lies on their heart.

16 D ar oridecîteori vreunul se întoarce la Domnul, măhrama este luată.

But whenever one turns to the Lord, the veil is taken away.

17 C ăci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.

Now the Lord is the Spirit and where the Spirit of the Lord is, there is liberty.

18 N oi toţi privim cu faţa descoperită, ca într'o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

But we all, with unveiled face seeing the glory of the Lord as in a mirror, are transformed into the same image from glory to glory, even as from the Lord, the Spirit.