1 C uvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.

The words of the Preacher, the son of David, king in Jerusalem:

2 O , deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.

“Vanity of vanities,” says the Preacher; “Vanity of vanities, all is vanity.”

3 C e folos are omul din toată truda pe care şi -o dă supt soare?

What does man gain from all his labor in which he labors under the sun?

4 U n neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.

One generation goes, and another generation comes; but the earth remains forever.

5 S oarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.

The sun also rises, and the sun goes down, and hurries to its place where it rises.

6 V întul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.

The wind goes toward the south, and turns around to the north. It turns around continually as it goes, and the wind returns again to its courses.

7 T oate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.

All the rivers run into the sea, yet the sea is not full. To the place where the rivers flow, there they flow again.

8 T oate lucrurile sînt într'o necurmată frămîntare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.

All things are full of weariness beyond uttering. The eye is not satisfied with seeing, nor the ear filled with hearing.

9 C e a fost, va mai fi, şi ce s'a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.

That which has been is that which shall be; and that which has been done is that which shall be done: and there is no new thing under the sun.

10 D acă este vreun lucru despre care s'ar putea spune:,, Iată ceva nou!`` de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.

Is there a thing of which it may be said, “Behold, this is new?” It has been long ago, in the ages which were before us.

11 N imeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu.

There is no memory of the former; neither shall there be any memory of the latter that are to come, among those that shall come after.

12 E u, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.

I, the Preacher, was king over Israel in Jerusalem.

13 M i-am pus inima să cercetez şi să adîncesc cu înţelepciune tot ce se întîmplă supt ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

I applied my heart to seek and to search out by wisdom concerning all that is done under the sky. It is a heavy burden that God has given to the sons of men to be afflicted with.

14 A m văzut tot ce se face supt soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!

I have seen all the works that are done under the sun; and behold, all is vanity and a chasing after wind.

15 C e este strîmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.

That which is crooked can’t be made straight; and that which is lacking can’t be counted.

16 A m zis în mine însumi:,, Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.

I said to myself, “Behold, I have obtained for myself great wisdom above all who were before me in Jerusalem. Yes, my heart has had great experience of wisdom and knowledge.”

17 M i-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.

I applied my heart to know wisdom, and to know madness and folly. I perceived that this also was a chasing after wind.

18 C ăci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.

For in much wisdom is much grief; and he who increases knowledge increases sorrow.