1 C uvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.

Palabras del Predicador, hijo de David, rey en Jerusalén.

2 O , deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.

«Vanidad de vanidades —dijo el Predicador—; vanidad de vanidades, todo es vanidad.»

3 C e folos are omul din toată truda pe care şi -o dă supt soare?

¿Qué provecho obtiene el hombre de todo el trabajo con que se afana debajo del sol?

4 U n neam trece, altul vine, şi pămîntul rămîne vecinic în picioare.

Generación va y generación viene, pero la tierra siempre permanece.

5 S oarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.

Sale el sol y se pone el sol, y se apresura a volver al lugar de donde se levanta.

6 V întul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăş se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.

El viento sopla hacia el sur, luego gira hacia el norte; y girando sin cesar, de nuevo vuelve el viento a sus giros.

7 T oate rîurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăş să pornească de acolo.

Todos los ríos van al mar, pero el mar no se llena. Al lugar de donde los ríos vinieron, allí vuelven para correr de nuevo.

8 T oate lucrurile sînt într'o necurmată frămîntare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.

Todas las cosas son fatigosas, más de lo que el hombre puede expresar. Nunca se sacia el ojo de ver ni el oído de oír.

9 C e a fost, va mai fi, şi ce s'a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare.

¿Qué es lo que fue? Lo mismo que será. ¿Qué es lo que ha sido hecho? Lo mismo que se hará, pues nada hay nuevo debajo del sol.

10 D acă este vreun lucru despre care s'ar putea spune:,, Iată ceva nou!`` de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.

¿Acaso hay algo de que se pueda decir: «He aquí esto es nuevo»? Ya aconteció en los siglos que nos han precedido.

11 N imeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întîmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai tîrziu.

No queda memoria de lo que precedió, ni tampoco de lo que ha de suceder quedará memoria en los que vengan después. La experiencia del Predicador

12 E u, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.

Yo, el Predicador, fui rey sobre Israel en Jerusalén.

13 M i-am pus inima să cercetez şi să adîncesc cu înţelepciune tot ce se întîmplă supt ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

Me entregué de corazón a inquirir y a buscar con sabiduría sobre todo lo que se hace debajo del cielo; este penoso trabajo dio Dios a los hijos de los hombres para que se ocupen en él.

14 A m văzut tot ce se face supt soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vînt!

Miré todas las obras que se hacen debajo del sol, y vi que todo ello es vanidad y aflicción de espíritu.

15 C e este strîmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.

Lo torcido no se puede enderezar, y con lo incompleto no puede contarse.

16 A m zis în mine însumi:,, Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpînit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.

Hablé yo en mi corazón, diciendo: «He aquí, yo me he engrandecido, y he crecido en sabiduría más que todos mis predecesores en Jerusalén, y mi corazón ha percibido mucha sabiduría y ciencia.»

17 M i-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vînt.

De corazón me dediqué a conocer la sabiduría, y también a entender las locuras y los desvaríos. Y supe que aun esto era aflicción de espíritu,

18 C ăci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.

pues en la mucha sabiduría hay mucho sufrimiento; y quien añade ciencia, añade dolor.