1 D upă aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

Después de esto, abrió Job su boca y maldijo su día.

2 A luat cuvîntul şi a zis:

Exclamó, pues, Job y dijo:

3 B lestemată să fie ziua în care m'am născut,

«¡Perezca el día en que yo nací y la noche en que se dijo: “Un varón ha sido concebido!”

4 P refacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

Que aquel día se vuelva sombrío; que no cuide de él Dios desde arriba ni haya luz que sobre él resplandezca.

5 S 'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

Cúbranlo tinieblas y sombra de muerte, y repose sobre él nublado que lo haga horrible como día tenebroso.

6 N oaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

Apodérese de aquella noche la oscuridad; no sea contada entre los días del año ni entre en el número de los meses.

7 D a, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

¡Ojalá fuera aquélla una noche solitaria, que no hubiera canción alguna en ella!

8 B lestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

Maldíganla los que maldicen el día, los que se aprestan a despertar a Leviatán.

9 s ă se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

Oscurézcanse las estrellas del alba; que en vano espere la luz y no vea el parpadeo de la aurora,

10 C ăci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

por cuanto no cerró las puertas del vientre donde yo estaba, ni escondió de mis ojos la miseria.

11 D ece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

»¿Por qué no morí yo en la matriz? ¿Por qué no expiré al salir del vientre?

12 D ece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

¿Por qué me recibieron las rodillas y unos pechos me dieron de mamar?

13 A cum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

Ahora estaría yo muerto, y reposaría; dormiría, y tendría descanso

14 c u împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

junto a los reyes y consejeros de la tierra, los que para sí reconstruyen las ruinas;

15 c u domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

o junto a los príncipes que poseían el oro y llenaban de plata sus casas.

16 S au n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

¿Por qué no fui ocultado como un aborto, como los niños que nunca vieron la luz?

17 A colo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

Allí dejan de perturbar los malvados, y allí descansan los que perdieron sus fuerzas.

18 A colo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

Allí reposan también los cautivos y ya no oyen la voz del capataz.

19 c el mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

Allí están chicos y grandes; y el esclavo, libre ya de su amo.

20 P entru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

»¿Por qué darle luz al que sufre y vida a los de ánimo amargado;

21 c ari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

a los que esperan la muerte, y no les llega, aunque la buscan más que a un tesoro;

22 c ari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

a los que se alegrarían sobremanera y se gozarían de hallar el sepulcro?

23 P entruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

¿Por qué dar vida al hombre que ignora su camino, al que Dios le cierra el paso?

24 S uspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

Antes que mi pan, llega mi suspiro, y mis gemidos corren como el agua;

25 D e ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

porque me ha venido aquello que me espantaba, me ha acontecido lo que yo temía.

26 N 'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``

¡No he tenido paz, tranquilidad ni reposo, sino sólo turbación!»