1 D upă aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

After this Job opened his mouth, and cursed the day of his birth.

2 A luat cuvîntul şi a zis:

Job answered:

3 B lestemată să fie ziua în care m'am născut,

“Let the day perish in which I was born, the night which said, ‘There is a boy conceived.’

4 P refacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

Let that day be darkness. Don’t let God from above seek for it, neither let the light shine on it.

5 S 'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

Let darkness and the shadow of death claim it for their own. Let a cloud dwell on it. Let all that makes black the day terrify it.

6 N oaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

As for that night, let thick darkness seize on it. Let it not rejoice among the days of the year. Let it not come into the number of the months.

7 D a, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

Behold, let that night be barren. Let no joyful voice come therein.

8 B lestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

Let them curse it who curse the day, who are ready to rouse up leviathan.

9 s ă se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

Let the stars of its twilight be dark. Let it look for light, but have none, neither let it see the eyelids of the morning,

10 C ăci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

because it didn’t shut up the doors of my mother’s womb, nor did it hide trouble from my eyes.

11 D ece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

“Why didn’t I die from the womb? Why didn’t I give up the spirit when my mother bore me?

12 D ece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

Why did the knees receive me? Or why the breast, that I should nurse?

13 A cum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

For now should I have lain down and been quiet. I should have slept, then I would have been at rest,

14 c u împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

with kings and counselors of the earth, who built up waste places for themselves;

15 c u domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

or with princes who had gold, who filled their houses with silver:

16 S au n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

or as a hidden untimely birth I had not been, as infants who never saw light.

17 A colo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

There the wicked cease from troubling. There the weary are at rest.

18 A colo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

There the prisoners are at ease together. They don’t hear the voice of the taskmaster.

19 c el mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

The small and the great are there. The servant is free from his master.

20 P entru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

“Why is light given to him who is in misery, life to the bitter in soul,

21 c ari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

Who long for death, but it doesn’t come; and dig for it more than for hidden treasures,

22 c ari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

who rejoice exceedingly, and are glad, when they can find the grave?

23 P entruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

Why is light given to a man whose way is hidden, whom God has hedged in?

24 S uspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

For my sighing comes before I eat. My groanings are poured out like water.

25 D e ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

For the thing which I fear comes on me, That which I am afraid of comes to me.

26 N 'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``

I am not at ease, neither am I quiet, neither have I rest; but trouble comes.”