1 D upă aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

After this hath Job opened his mouth, and revileth his day.

2 A luat cuvîntul şi a zis:

And Job answereth and saith: --

3 B lestemată să fie ziua în care m'am născut,

Let the day perish in which I am born, And the night that hath said: `A man-child hath been conceived.'

4 P refacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

That day -- let it be darkness, Let not God require it from above, Nor let light shine upon it.

5 S 'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

Let darkness and death-shade redeem it, Let a cloud tabernacle upon it, Let them terrify it as the most bitter of days.

6 N oaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

That night -- let thick darkness take it, Let it not be united to days of the year, Into the number of months let it not come.

7 D a, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

Lo! that night -- let it be gloomy, Let no singing come into it.

8 B lestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

Let the cursers of day mark it, Who are ready to wake up Leviathan.

9 s ă se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

Let the stars of its twilight be dark, Let it wait for light, and there is none, And let it not look on the eyelids of the dawn.

10 C ăci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

Because it hath not shut the doors Of the womb that was mine! And hide misery from mine eyes.

11 D ece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

Why from the womb do I not die? From the belly I have come forth and gasp!

12 D ece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

Wherefore have knees been before me? And what breasts, that I suck?

13 A cum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

For now, I have lain down, and am quiet, I have slept -- then there is rest to me,

14 c u împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

With kings and counsellors of earth, These building wastes for themselves.

15 c u domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

Or with princes -- they have gold, They are filling their houses silver.

16 S au n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

(Or as a hidden abortion I am not, As infants -- they have not seen light.)

17 A colo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

There the wicked have ceased troubling, And there rest do the wearied in power.

18 A colo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

Together prisoners have been at ease, They have not heard the voice of an exactor,

19 c el mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

Small and great there the same. And a servant free from his lord.

20 P entru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

Why giveth He to the miserable light, and life to the bitter soul?

21 c ari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

Who are waiting for death, and it is not, And they seek it above hid treasures.

22 c ari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

Who are glad -- unto joy, They rejoice when they find a grave.

23 P entruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

To a man whose way hath been hidden, And whom God doth shut up?

24 S uspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

For before my food, my sighing cometh, And poured out as waters my roarings.

25 D e ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

For a fear I feared and it meeteth me, And what I was afraid of doth come to me.

26 N 'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``

I was not safe -- nor was I quiet -- Nor was I at rest -- and trouble cometh!