1 ( Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, au năvălit neamurile în moştenirea Ta, au pîngărit Templul Tău cel sfînt, şi au prefăcut Ierusalimul într'un morman de pietre.

A Psalm of Asaph. O God, nations have come into Thy inheritance, They have defiled Thy holy temple, They made Jerusalem become heaps,

2 T rupurile neînsufleţite ale robilor Tăi le-au dat să le mănînce păsările cerului, şi carnea credincioşilor Tăi au dat -o s'o mănînce fiarele pămîntului.

They gave the dead bodies of Thy servants Food for the fowls of the heavens, The flesh of Thy saints For the wild beast of the earth.

3 C a apa le-au vărsat sîngele, de jur împrejurul Ierusalimului, şi n'a fost nimeni să -i îngroape.

They have shed their blood As water round about Jerusalem, And there is none burying.

4 A m ajuns de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.

We have been a reproach to our neighbours, A scorn and a derision to our surrounders.

5 P înă cînd, Doamne, Te vei mînia fără încetare, şi va arde mînia Ta ca focul?

Till when, O Jehovah? art Thou angry for ever? Thy jealousy doth burn as fire.

6 V arsă-Ţi mînia peste neamurile, cari nu Te cunosc, şi peste împărăţiile, cari nu cheamă Numele Tău!

Pour Thy fury on the nations who have not known Thee, And on kingdoms that have not called in Thy name.

7 C ăci au mîncat pe Iacov, şi i-au pustiit locuinţa.

For hath devoured Jacob, And his habitation they have made desolate.

8 N u-Ţi mai aduce aminte de nelegiuirile strămoşilor noştri, ci să ne iese degrab înainte îndurările Tale! Căci sîntem nenorociţi de tot!

Remember not for us the iniquities of forefathers, Haste, let Thy mercies go before us, For we have been very weak.

9 A jută-ne, Dumnezeul mîntuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne, şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău!

Help us, O God of our salvation, Because of the honour of Thy name, And deliver us, and cover over our sins, For Thy name's sake.

10 P entruce să zică neamurile:,, Unde este Dumnezeul lor?`` Să se ştie, înaintea ochilor noştri, printre neamuri, că Tu răzbuni sîngele vărsat al robilor Tăi!

Why do the nations say, `Where their God?' Let be known among the nations before our eyes, The vengeance of the blood of Thy servants that is shed.

11 S ă ajungă pînă la Tine gemetele prinşilor de război! Scapă, prin braţul Tău cel puternic, pe cei ce pier!

Let the groaning of the prisoner come in before Thee, According to the greatness of Thine arm, Leave Thou the sons of death.

12 Î ntoarce vecinilor noştri, de şapte ori în sînul lor, batjocurile, cari Ţi le-au aruncat ei Ţie, Doamne!

And turn Thou back to our neighbours, Sevenfold unto their bosom, their reproach, Wherewith they reproached Thee, O Lord.

13 Ş i noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda în veci, şi vom vesti din neam în neam laudele tale.

And we, Thy people, and the flock of Thy pasture, We give thanks to Thee to the age, To all generations we recount Thy praise!