1 E lifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

And Eliphaz the Temanite answereth and saith: --

2 D acă vom îndrăzni să-ţi vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

Hath one tried a word with thee? -- Thou art weary! And to keep in words who is able?

3 D e multeori tu ai învăţat pe alţii, şi ai întărit mînile slăbite.

Lo, thou hast instructed many, And feeble hands thou makest strong.

4 C uvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, şi ai întărit genunchii cari se îndoiau.

The stumbling one do thy words raise up, And bowing knees thou dost strengthen.

5 Ş i acum, cînd este vorba de tine, eşti slab! Acum, cînd eşti atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

But now, it cometh in unto thee, And thou art weary; It striketh unto thee, and thou art troubled.

6 N ădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

Is not thy reverence thy confidence? Thy hope -- the perfection of thy ways?

7 A du-ţi aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniţi au fost nimiciţi?

Remember, I pray thee, Who, being innocent, hath perished? And where have the upright been cut off?

8 D upă cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea şi samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

As I have seen -- ploughers of iniquity, And sowers of misery, reap it!

9 A ceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciţi de vîntul mîniei Lui.

From the breath of God they perish, And from the spirit of His anger consumed.

10 M ugetul leilor încetează, dinţii puilor de lei sînt zdrobiţi!

The roaring of a lion, And the voice of a fierce lion, And teeth of young lions have been broken.

11 L eul bătrîn piere din lipsă de pradă, şi puii leoaicei se risipesc.

An old lion is perishing without prey, And the whelps of the lioness do separate.

12 U n cuvînt s'a furişat pînă la mine, şi urechea mea i -a prins sunetele uşoare.

And unto me a thing is secretly brought, And receive doth mine ear a little of it.

13 Î n clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundaţi într'un somn adînc,

In thoughts from visions of the night, In the falling of deep sleep on men,

14 m 'a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremut.

Fear hath met me, and trembling, And the multitude of my bones caused to fear.

15 U n duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s'a sbîrlit ca ariciul...

And a spirit before my face doth pass, Stand up doth the hair of my flesh;

16 U n chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea încetişor:

It standeth, and I discern not its aspect, A similitude over-against mine eyes, Silence! and a voice I hear:

17 F i-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

`Is mortal man than God more righteous? Than his Maker is a man cleaner?

18 D acă n'are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi,

Lo, in His servants He putteth no credence, Nor in His messengers setteth praise.'

19 c u cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari îşi trag obîrşia din ţărînă, şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!

Also -- the inhabitants of houses of clay, (Whose foundation in the dust, They bruise them before a moth.)

20 D e dimineaţă pînă seara sînt zdrobiţi, pier pentru totdeauna, şi nimeni nu ţine seama de ei.

From morning to evening are beaten down, Without any regarding, for ever they perish.

21 L i se taie firul vieţii: mor, şi tot n'au căpătat înţelepciunea!

Hath not their excellency been removed with them? They die, and not in wisdom!