1 Ţ ofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:
And Zophar the Naamathite answereth and saith: --
2 S ă rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate?
Is a multitude of words not answered? And is a man of lips justified?
3 V or face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?
Thy devices make men keep silent, Thou scornest, and none is causing blushing!
4 T u zici:, Felul meu de a vedea este drept, şi sînt curat în ochii Tăi.` -
And thou sayest, `Pure my discourse, And clean I have been in Thine eyes.'
5 A ! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,
And yet, O that God had spoken! And doth open His lips with thee.
6 ş i de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta.
And declare to thee secrets of wisdom, For counsel hath foldings. And know thou that God forgetteth for thee, of thine iniquity.
7 P oţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic?
By searching dost thou find out God? Unto perfection find out the Mighty One?
8 C ît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?
Heights of the heavens! -- what dost thou? Deeper than Sheol! -- what knowest thou?
9 Î ntinderea ei este mai lungă decît pămîntul, şi mai lată decît marea.
Longer than earth its measure, And broader than the sea.
10 D acă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine -L poate opri?
If He pass on, and shut up, and assemble, Who then dost reverse it?
11 C ăci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.
For he hath known men of vanity, And He seeth iniquity, And one doth not consider!
12 O mul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s'a născut ca mînzul unui măgar sălbatic!
And empty man is bold, And the colt of a wild ass man is born.
13 T u, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El.
If thou -- thou hast prepared thy heart, And hast spread out unto Him thy hands,
14 D epărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.
If iniquity in thy hand, put it far off, And let not perverseness dwell in thy tents.
15 Ş i atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;
For then thou liftest up thy face from blemish, And thou hast been firm, and fearest not.
16 î ţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s'au scurs.
For thou dost forget misery, As waters passed away thou rememberest.
17 Z ilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii.
And above the noon doth age rise, Thou fliest -- as the morning thou art.
18 V ei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.
And thou hast trusted because their is hope, And searched -- in confidence thou liest down,
19 T e vei culca şi nimeni nu te va turbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.
And thou hast rested, And none is causing trembling, And many have entreated thy face;
20 D ar ochii celor răi se vor topi; ei n'au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!``
And the eyes of the wicked are consumed, And refuge hath perished from them, And their hope a breathing out of soul!