1 D e aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvîrşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu,

Wherefore, having left the word of the beginning of the Christ, unto the perfection we may advance, not again a foundation laying of reformation from dead works, and of faith on God,

2 î nvăţătura despre botezuri, despre punerea mînilor, despre învierea morţilor şi despre judecata vecinică.

of the teaching of baptisms, of laying on also of hands, of rising again also of the dead, and of judgment age-during,

3 Ş i vom face lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu.

and this we will do, if God may permit,

4 C ăci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s'au făcut părtaşi Duhului Sfînt,

for impossible for those once enlightened, having tasted also of the heavenly gift, and partakers having became of the Holy Spirit,

5 ş i au gustat Cuvîntul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor-

and did taste the good saying of God, the powers also of the coming age,

6 ş i cari totuş au căzut, este cu neputinţă să fie înoiţi iarăş, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi -L dau să fie batjocorit.

and having fallen away, again to renew to reformation, having crucified again to themselves the Son of God, and exposed to public shame.

7 C înd un pămînt este adăpat de ploaia care cade adesea pe el, şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru cari este lucrat, capătă binecuvîntare dela Dumnezeu.

For earth, that is drinking in the rain many times coming upon it, and is bringing forth herbs fit for those because of whom also it is dressed, doth partake of blessing from God,

8 D ar dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat, şi sfîrşeşte prin a i se pune foc.

and that which is bearing thorns and briers disapproved of, and nigh to cursing, whose end for burning;

9 M ăcar că vorbim astfel, prea iubiţilor, totuş dela voi aşteptăm lucruri mai bune şi cari însoţesc mîntuirea.

and we are persuaded, concerning you, beloved, the things that are better, and accompanying salvation, though even thus we speak,

10 C ăci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea, pe care aţi arătat -o pentru Numele Lui, voi, cari aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.

for God is not unrighteous to forget your work, and the labour of the love, that ye shewed to His name, having ministered to the saints and ministering;

11 D orim însă ca fiecare din voi să arate aceeaş rîvnă, ca să păstreze pînă la sfîrşit o deplină nădejde,

and we desire each one of you the same diligence to shew, unto the full assurance of the hope unto the end,

12 a şa încît să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele.

that ye may not become slothful, but followers of those who through faith and patient endurance are inheriting the promises.

13 D umnezeu, cînd a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decît El, s'a jurat pe Sine însuş,

For to Abraham God, having made promise, seeing He was able to swear by no greater, did swear by Himself,

14 ş i a zis:,, Cu adevărat te voi binecuvînta, şi îţi voi înmulţi foarte mult sămînţa.``

saying, `Blessing indeed I will bless thee, and multiplying I will multiply thee;'

15 Ş i astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobîndit făgăduinţa.

and so, having patiently endured, he did obtain the promise;

16 O amenii, ce -i drept, obicinuiesc să jure pe cineva mai mare; jurămîntul este o chezăşie, care pune capăt orişicărei neînţelegeri dintre ei.

for men indeed do swear by the greater, and an end of all controversy to them for confirmation the oath,

17 D eaceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărîrii Lui, a venit cu un jurămînt;

in which God, more abundantly willing to shew to the heirs of the promise the immutability of his counsel, did interpose by an oath,

18 p entruca, prin două lucruri cari nu se pot schimba, şi în cari este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte,

that through two immutable things, in which impossible for God to lie, a strong comfort we may have who did flee for refuge to lay hold on the hope set before,

19 p e care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinlăuntrul Templului,

which we have, as an anchor of the soul, both sure and stedfast, and entering into that within the vail,

20 u nde Isus a intrat pentru noi ca înainte mergător, cînd a fost făcut,, Mare Preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec``.

whither a forerunner for us did enter -- Jesus, after the order of Melchisedek chief priest having become -- to the age.