1 ( O cîntare a lui David. O rugăciune făcută cînd era în peşteră.) Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.

An Instruction of David, a Prayer when he is in the cave. My voice unto Jehovah, I cry, My voice unto Jehovah, I entreat grace.

2 Î mi vărs necazul înaintea Lui, şi-mi povestesc strîmtorarea înaintea Lui.

I pour forth before Him my meditation, My distress before Him I declare.

3 C înd îmi este mîhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.

When my spirit hath been feeble in me, Then Thou hast known my path; In the way which I walk, They have hid a snare for me.

4 A runcă-Ţi ochii la dreapta, şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu -i pasă de sufletul meu.

Looking on the right hand -- and seeing, And I have none recognizing; Perished hath refuge from me, There is none inquiring for my soul.

5 D oamne, către Tine strig, şi zic:,, Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pămîntul celor vii.``

I have cried unto thee, O Jehovah, I have said, `Thou my refuge, My portion in the land of the living.'

6 I a aminte la strigătele mele, căci sînt nenorocit de tot. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sînt mai tari decît mine.

Attend Thou unto my loud cry, For I have become very low, Deliver Thou me from my pursuers, For they have been stronger than I.

7 S coate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, cînd îmi vei face bine.

Bring forth from prison my soul to confess Thy name, The righteous do compass me about, When Thou conferrest benefits upon me!