1 ( O cîntare a lui David. O rugăciune făcută cînd era în peşteră.) Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.

¶ I shall cry unto the LORD with my voice; with my voice shall I ask the LORD for mercy.

2 Î mi vărs necazul înaintea Lui, şi-mi povestesc strîmtorarea înaintea Lui.

I shall pour out my complaint before him; before him I shall tell of my trouble.

3 C înd îmi este mîhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.

When my spirit was overwhelmed within me, then thou didst know my path. In the way in which I walked have they secretly laid a snare for me.

4 A runcă-Ţi ochii la dreapta, şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu -i pasă de sufletul meu.

¶ I looked on my right hand, and beheld, but there was no one that would know me; I had no refuge; no one cared for my soul.

5 D oamne, către Tine strig, şi zic:,, Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pămîntul celor vii.``

I cried unto thee, O LORD; I said, Thou art my hope and my portion in the land of the living.

6 I a aminte la strigătele mele, căci sînt nenorocit de tot. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sînt mai tari decît mine.

Attend unto my cry, for I am brought very low; deliver me from my persecutors; for they are stronger than I.

7 S coate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, cînd îmi vei face bine.

Bring my soul out of prison, that I may praise thy name; the righteous shall feast with me; when thou shalt have weaned me.