1 ( O cîntare a lui David. O rugăciune făcută cînd era în peşteră.) Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.

Cu glasul meu eu strig către Domnul, cu glasul meu eu caut îndurare la Domnul.

2 Î mi vărs necazul înaintea Lui, şi-mi povestesc strîmtorarea înaintea Lui.

Îmi vărs plângerea înaintea Lui, îmi povestesc necazul înaintea Lui.

3 C înd îmi este mîhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea. Pe drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.

Când duhul îmi este mâhnit, Tu-mi cunoşti cărarea. Pe calea pe care merg, ei mi-au ascuns curse.

4 A runcă-Ţi ochii la dreapta, şi priveşte! Nimeni nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu -i pasă de sufletul meu.

Priveşte la dreapta mea şi ia aminte; nimeni nu mă mai cunoaşte! Am rămas fără adăpost; nimănui nu-i pasă de viaţa mea!

5 D oamne, către Tine strig, şi zic:,, Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pămîntul celor vii.``

Te chem, Doamne, zicând: „Tu eşti adăpostul meu, moştenirea mea pe pământul celor vii!“

6 I a aminte la strigătele mele, căci sînt nenorocit de tot. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sînt mai tari decît mine.

Ascultă-mi strigătul, căci sunt foarte nenorocit! Izbăveşte-mă de prigonitorii mei, căci sunt mai tari decât mine!

7 S coate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare, cînd îmi vei face bine.

Scoate-mă din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei drepţi se vor aduna împrejurul meu când îmi vei face bine.