1 I osif a fost dus în Egipt; şi Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un Egiptean, l -a cumpărat dela Ismaeliţii cari -l aduseseră acolo.

Iosif a fost dus în Egipt, iar Potifar, conducător al gărzii şi unul dintre demnitarii lui Faraon, l-a cumpărat de la ismaeliţii care l-au adus acolo.

2 D omnul a fost cu Iosif, aşa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpînului său, Egipteanul.

Domnul a fost cu Iosif, astfel încât acesta a prosperat şi a locuit în palatul stăpânului său egiptean.

3 S tăpînul lui a văzut că Domnul era cu el, şi că Domnul făcea să -i meargă bine ori dece se apuca.

Stăpânul său a observat că Domnul era cu Iosif şi că făcea ca toate să prospere în mâna lui.

4 I osif a căpătat mare trecere înaintea stăpînului său, care l -a luat în slujba lui, l -a pus mai mare peste casa lui, şi i -a încredinţat tot ce avea.

Iosif a găsit bunăvoinţă la el şi i-a slujit, iar stăpânul său l-a rânduit supraveghetor al palatului său şi i-a dat în grijă toată gospodăria sa.

5 D e îndată ce Potifar l -a pus mai mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvîntat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif; şi binecuvîntarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la cîmp.

De când l-a făcut supraveghetor peste palatul său şi peste toată gospodăria sa, Domnul a binecuvântat palatul egipteanului de dragul lui Iosif; binecuvântarea Domnului era peste toată gospodăria sa, inclusiv peste ce avea pe câmp.

6 E gipteanul a lăsat pe mînile lui Iosif tot ce avea, şi n'avea altă grijă decît să mănînce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură, şi plăcut la chip.

Astfel, stăpânul a lăsat în grija lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce. Iosif era chipeş şi arătos.

7 D upă cîtăva vreme, s'a întîmplat că nevasta stăpînului său a pus ochii pe Iosif, şi a zis:,, Culcă-te cu mine!``

După o vreme, soţia stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi i-a zis: – Culcă-te cu mine!

8 E l n'a voit, şi a zis nevestei stăpînului său:,, Vezi că stăpînul meu nu-mi cere socoteala de nimic din casă, şi mi -a dat pe mînă tot ce are.

Dar el a refuzat şi i-a răspuns: – Stăpânul meu n-are nici o grijă în ce priveşte gospodăria, dându-mi în grijă tot ce are.

9 E l nu este mai mare decît mine în casa aceasta, şi nu mi -a oprit nimic, afară de tine, pentrucă eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atît de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?``

Nimeni nu este mai mare în această gospodărie decât mine, iar el nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că eşti soţia lui. Deci cum aş putea să fac răul acesta mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?

10 M ăcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n'a voit să se culce şi să se împreune cu ea.

Deşi ea îi vorbea lui Iosif în fiecare zi, el n-a ascultat-o nici ca să se culce cu ea, nici să stea în prezenţa ei.

11 Î ntr'o zi, cînd intrase în casă, ca să-şi facă lucrul, şi cînd nu era acolo nici unul din oamenii casei,

Într-o zi însă, când Iosif a intrat în palat ca să-şi îndeplinească slujba şi nimeni altcineva dintre sclavii palatului nu era acolo,

12 e a l -a apucat de haină, zicînd:,, Culcă-te cu mine!`` El i -a lăsat haina în mînă, şi a fugit afară din casă.

ea l-a prins de haină, poruncindu-i: „Culcă-te cu mine!“ Dar el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară.

13 C înd a văzut ea că -i lăsase haina în mînă, şi fugise afară,

Când a văzut că el şi-a lăsat haina în mâna ei şi a fugit afară,

14 a chemat oamenii din casă, şi le -a zis:,, Vedeţi, ne -a adus un Evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare.

i-a chemat pe sclavii palatului şi le-a zis: „Vedeţi, soţul meu ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi. El a intrat la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat cât am putut,

15 Ş i, cînd a văzut că ridic glasul şi strig, şi -a lăsat haina lîngă mine şi a fugit afară.``

iar când el a auzit că ţip cu putere, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.“

16 Ş i a pus haina lui Iosif lîngă ea pînă s'a întors acasă stăpînul lui.

Ea i-a ţinut haina lângă ea, până când a venit stăpânul său acasă

17 A tunci i -a vorbit astfel:,, Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-şi bată joc de mine.

şi i-a spus şi lui aceleaşi lucruri: „Sclavul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a intrat la mine ca şă-şi bată joc de mine,

18 Ş i cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi -a lăsat haina lîngă mine, şi a fugit afară.``

dar, când am ţipat cu putere, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.“

19 D upă ce a auzit cuvintele nevestei sale, care -i zicea:,, Iată ce mi -a făcut robul tău,`` stăpînul lui Iosif s'a mîniat foarte tare.

Când stăpânul său a auzit acuzele soţiei sale, care spunea: „Aşa s-a purtat sclavul tău cu mine!“, s-a aprins de mânie,

20 A luat pe Iosif, şi l -a aruncat în temniţă în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului; şi astfel Iosif a stat acolo, în temniţă.

l-a luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă, în locul în care erau închişi prizonierii regelui; şi acolo a rămas.

21 D omnul a fost cu Iosif, şi Şi -a întins bunătatea peste el. L -a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniţei.

Dar Domnul a fost cu Iosif, i-a arătat îndurare şi a făcut ca el să găsească bunăvoinţă la comandantul temniţei.

22 Ş i mai marele temniţei a pus subt privegherea lui pe toţi întemniţaţii cari erau în temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo decît prin el.

Comandantul temniţei i-a dat în grija lui Iosif pe toţi cei închişi în temniţă; tot ceea ce se făcea acolo, se făcea prin el.

23 M ai marele temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mînă, pentrucă Domnul era cu el. Şi Domnul îi dădea izbîndă în tot ce făcea.

Comandantul temniţei nu se mai îngrijea de nimic din ceea ce era în responsabilitatea lui Iosif, pentru că Domnul era cu el şi îl ajuta să prospere în tot ceea ce făcea.