1 B inecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!

2 T e înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort,

3 C u apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape; din nori Îţi faci car, şi umbli pe aripile vântului.

4 D in vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

Din vânturi Tu Îţi faci îngeri şi din flăcări de foc – slujitori.

5 T u ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.

6 T u îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină. Apele stăteau pe munţi,

7 d ar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

dar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.

8 s uindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi, în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.

9 L e-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.

10 T u faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

El face să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi.

11 T u adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

Toate fiarele câmpului se adapă din ele şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.

12 P ăsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului care-şi fac auzit glasul din frunziş.

13 D in locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

Din odăile de sus, El udă munţii; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.

14 T u faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

El face să crească iarbă pentru vite şi verdeţuri pe care omul să le cultive. El face astfel să răsară hrană din pământ:

15 v in, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

vinul care înveseleşte inima omului, uleiul care dă strălucire feţei şi hrana care întăreşte inima omului.

16 S e udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

Copacii Domnului sunt bine udaţi, cedrii Libanului pe care El i-a sădit.

17 Î n ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

În ei îşi fac cuibul păsările; barza îşi are casa în pini.

18 m unţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.

19 E l a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

El a făcut luna să arate vremurile, iar soarele ştie când să apună.

20 T u aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Tu aduci întunericul şi se face noapte; atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.

21 p uii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

Puii de leu rag de foame, cerându-şi hrana de la Dumnezeu.

22 C înd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Când răsare soarele, se adună şi se culcă în cotloanele lor.

23 D ar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Atunci iese omul la lucrul lui, la munca lui, până seara.

24 C ît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înţelepciune; pământul este plin de creaturile Tale.

25 I ată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Iată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este! În ea mişună vieţuitoare fără număr, vieţuitoare mici şi mari.

26 A colo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Corăbiile o străbat, în ea se joacă leviatanul, pe care l-ai făcut Tu.

27 T oate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Toate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme.

28 L e -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Tu le-o dai, ele o primesc; Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;

29 Î ţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Îţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc; le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărână;

30 Î ţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Îţi trimiţi Duhul, ele sunt plăsmuite, înnoind astfel faţa pământului.

31 Î n veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

Fie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic! Domnul să se bucure de lucrările Sale,

32 E l priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

El, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură, iar când atinge munţii, aceştia fumegă.

33 V oi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Voi cânta Domnului toată viaţa mea, voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!

34 F ie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Fie plăcută Domnului cugetarea mea! Eu mă voi bucura în Domnul.

35 S ă piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Să piară păcătoşii de pe pământ şi cei răi să nu mai fie! Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Lăudaţi-L pe Domnul!