1 B eko, o shpirti im, Zotin! O Zot, Perëndia im, ti je jashtëzakonisht i madh; je veshur me shkëlqim dhe madhështi.

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!

2 A i të mbështjell me dritë si të ishte një mantel dhe i shtrin qiejtë si një çadër;

Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort,

3 a i ndërton mbi ujërat dhomat e tij të larta, i bën retë si qerren e tij dhe ecën mbi krahët erës.

şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape; din nori Îţi faci car, şi umbli pe aripile vântului.

4 I bën erërat lajmëtarë të tij dhe flakët e zjarrit shërbëtorë të tij.

Din vânturi Tu Îţi faci îngeri şi din flăcări de foc – slujitori.

5 A i e ka krijuar tokën mbi themelet e saj; kjo nuk do të luajë kurrë përjetë.

Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.

6 T i e kishe mbuluar me humnerë si me një rrobe; ujërat ishin ndalur mbi malet.

Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină. Apele stăteau pe munţi,

7 N ë qortimin tënd ato ikën, në zërin e gjëmimit tënd u larguan me nxitim.

dar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.

8 D olën malet dhe luginat u ulën në vendin që ti kishe caktuar për to.

S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi, în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.

9 T i u vure ujërave një kufi që nuk duhet ta kapërxenin; ato nuk do të kthehen më të mbulojnë tokën.

Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.

10 A i bën që të dalin burime në luginat; ato rrjedhin midis maleve,

El face să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi.

11 d he u japin për të pirë tërë kafshëve të fushës; gomarët e egër shuajnë etjen e tyre.

Toate fiarele câmpului se adapă din ele şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.

12 P ranë tyre banojnë shpendët e qiellit; midis gjelbërimeve lartojnë këngën e tyre.

Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului care-şi fac auzit glasul din frunziş.

13 N ga dhomat e sipërme të tij ai u jep ujë maleve; toka ngopet me frytin e veprave të tua.

Din odăile de sus, El udă munţii; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.

14 A i bën që të rritet bari për bagëtinë dhe bimësia në shërbim të njeriut, duke nxjerrë nga toka ushqimin e tij,

El face să crească iarbă pentru vite şi verdeţuri pe care omul să le cultive. El face astfel să răsară hrană din pământ:

15 d he verën që gëzon zemrën e njeriut, vajin që bën të shkëlqejë fytyra tij dhe bukën që i jep forcë zemrës së njeriut.

vinul care înveseleşte inima omului, uleiul care dă strălucire feţei şi hrana care întăreşte inima omului.

16 K ështu ngopen drurët e Zotit dhe kedrat e Libanit që ai ka mbjellë;

Copacii Domnului sunt bine udaţi, cedrii Libanului pe care El i-a sădit.

17 a ty bëjnë folenë e tyre zogjtë, ndërsa lejleku bën nëpër selvitë banesën e tij.

În ei îşi fac cuibul păsările; barza îşi are casa în pini.

18 M alet e larta janë për dhitë e egra, shkëmbinjtë janë streha e lepujve.

Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.

19 A i ka bërë hënën për stinët, dielli e di orën e perëndimit të tij.

El a făcut luna să arate vremurile, iar soarele ştie când să apună.

20 T i dërgon terrin dhe bëhet natë; gjatë asaj shkojnë rreth e qark gjithë kafshët e pyllit.

Tu aduci întunericul şi se face noapte; atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.

21 L uanët e vegjël vrumbullojnë duke kërkuar gjahun dhe i kërkojnë Perëndisë ushqimin e tyre.

Puii de leu rag de foame, cerându-şi hrana de la Dumnezeu.

22 P or, kur lind dielli, ata tërhiqen dhe rrinë në strofkat e tyre.

Când răsare soarele, se adună şi se culcă în cotloanele lor.

23 A tëherë njeriu del për të punuar dhe punon deri në mbrëmje.

Atunci iese omul la lucrul lui, la munca lui, până seara.

24 S a të shumta janë veprat e tua, o Zot! Ti i ke bërë të gjitha me dituri; toka është plot me pasuritë e tua.

Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înţelepciune; pământul este plin de creaturile Tale.

25 J a deti, i madh dhe i gjerë, ku gëlojnë krijesa të panumërta;

Iată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este! În ea mişună vieţuitoare fără număr, vieţuitoare mici şi mari.

26 e përshkojnë anijet dhe Leviathani, që ti ke formuar për t’u tallur në të.

Corăbiile o străbat, în ea se joacă leviatanul, pe care l-ai făcut Tu.

27 T ë gjithë presin që ti t’u japësh ushqimin në kohën e duhur.

Toate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme.

28 T i ua jep atyre dhe ata e mbledhin; ti hap dorën dhe ngopen me të mira.

Tu le-o dai, ele o primesc; Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;

29 T i fsheh fytyrën tënde dhe ata e humbasin fare; ti heq frymën, dhe ata vdesin duke u kthyer përsëri në pluhurin e tyre.

Îţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc; le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărână;

30 T i dërgon frymën tënde dhe ata krijohen, kështu ti ripërtërin faqen e dheut.

Îţi trimiţi Duhul, ele sunt plăsmuite, înnoind astfel faţa pământului.

31 L avdia e Zotit të rrojë përjetë; le të gëzohet Zoti me veprat e tij;

Fie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic! Domnul să se bucure de lucrările Sale,

32 a i shikon tokën dhe kjo dridhet; ai prek malet dhe ato nxjerrin tym.

El, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură, iar când atinge munţii, aceştia fumegă.

33 U në do t’i këndoj Zotit deri sa të kem jetë; do t’i këndoj lavde Perëndisë tim deri sa të jem.

Voi cânta Domnului toată viaţa mea, voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!

34 L e të jetë mendimi im i pëlqyer prej tij; unë do të ngazëllohem tek Zoti.

Fie plăcută Domnului cugetarea mea! Eu mă voi bucura în Domnul.

35 L e të zhduken mëkatarët nga toka dhe të pabesët mos qofshin më. Shpirti im, bekoje Zotin! Aleluja.

Să piară păcătoşii de pe pământ şi cei răi să nu mai fie! Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Lăudaţi-L pe Domnul!