1 B endice, alma mía, a Jehová. Jehová Dios mío, mucho te has engrandecido; Te has vestido de gloria y de magnificencia.

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!

2 E l que se cubre de luz como de vestidura, Que extiende los cielos como una cortina,

Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort,

3 Q ue establece sus aposentos entre las aguas, El que pone las nubes por su carroza, El que anda sobre las alas del viento;

şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape; din nori Îţi faci car, şi umbli pe aripile vântului.

4 E l que hace a los vientos sus mensajeros, Y a las flamas de fuego sus ministros.

Din vânturi Tu Îţi faci îngeri şi din flăcări de foc – slujitori.

5 E l fundó la tierra sobre sus cimientos; No será jamás removida.

Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.

6 C on el abismo, como con vestido, la cubriste; Sobre los montes estaban las aguas.

Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină. Apele stăteau pe munţi,

7 A tu reprensión huyeron; Al sonido de tu trueno se apresuraron;

dar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.

8 S ubieron los montes, descendieron los valles, Al lugar que tú les fundaste.

S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi, în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.

9 L es pusiste término, el cual no traspasarán, Ni volverán a cubrir la tierra.

Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.

10 T ú eres el que envía las fuentes por los arroyos; Van entre los montes;

El face să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi.

11 D an de beber a todas las bestias del campo; Mitigan su sed los asnos monteses.

Toate fiarele câmpului se adapă din ele şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.

12 A sus orillas habitan las aves de los cielos; Cantan entre las ramas.

Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului care-şi fac auzit glasul din frunziş.

13 E l riega los montes desde sus aposentos; Del fruto de sus obras se sacia la tierra.

Din odăile de sus, El udă munţii; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.

14 E l hace producir el heno para las bestias, Y la hierba para el servicio del hombre, Sacando el pan de la tierra,

El face să crească iarbă pentru vite şi verdeţuri pe care omul să le cultive. El face astfel să răsară hrană din pământ:

15 Y el vino que alegra el corazón del hombre, El aceite que hace brillar el rostro, Y el pan que sustenta la vida del hombre.

vinul care înveseleşte inima omului, uleiul care dă strălucire feţei şi hrana care întăreşte inima omului.

16 S e llenan de savia los árboles de Jehová, Los cedros del Líbano que él plantó.

Copacii Domnului sunt bine udaţi, cedrii Libanului pe care El i-a sădit.

17 A llí anidan las aves; En las hayas hace su casa la cig: ueña.

În ei îşi fac cuibul păsările; barza îşi are casa în pini.

18 L os montes altos para las cabras monteses; Las peñas, madrigueras para los conejos.

Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.

19 H izo la luna para los tiempos; El sol conoce su ocaso.

El a făcut luna să arate vremurile, iar soarele ştie când să apună.

20 P ones las tinieblas, y es la noche; En ella corretean todas las bestias de la selva.

Tu aduci întunericul şi se face noapte; atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.

21 L os leoncillos rugen tras la presa, Y para buscar de Dios su comida.

Puii de leu rag de foame, cerându-şi hrana de la Dumnezeu.

22 S ale el sol, se recogen, Y se echan en sus cuevas.

Când răsare soarele, se adună şi se culcă în cotloanele lor.

23 S ale el hombre a su labor, Y a su labranza hasta la tarde.

Atunci iese omul la lucrul lui, la munca lui, până seara.

24 C uán innumerables son tus obras, oh Jehová! Hiciste todas ellas con sabiduría; La tierra está llena de tus beneficios.

Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înţelepciune; pământul este plin de creaturile Tale.

25 H e allí el grande y anchuroso mar, En donde se mueven seres innumerables, Seres pequeños y grandes.

Iată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este! În ea mişună vieţuitoare fără număr, vieţuitoare mici şi mari.

26 A llí andan las naves; Allí este leviatán que hiciste para que jugase en él.

Corăbiile o străbat, în ea se joacă leviatanul, pe care l-ai făcut Tu.

27 T odos ellos esperan en ti, Para que les des su comida a su tiempo.

Toate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme.

28 L es das, recogen; Abres tu mano, se sacian de bien.

Tu le-o dai, ele o primesc; Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;

29 E scondes tu rostro, se turban; Les quitas el hálito, dejan de ser, Y vuelven al polvo.

Îţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc; le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărână;

30 E nvías tu Espíritu, son creados, Y renuevas la faz de la tierra.

Îţi trimiţi Duhul, ele sunt plăsmuite, înnoind astfel faţa pământului.

31 S ea la gloria de Jehová para siempre; Alégrese Jehová en sus obras.

Fie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic! Domnul să se bucure de lucrările Sale,

32 E l mira a la tierra, y ella tiembla; Toca los montes, y humean.

El, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură, iar când atinge munţii, aceştia fumegă.

33 A Jehová cantaré en mi vida; A mi Dios cantaré salmos mientras viva.

Voi cânta Domnului toată viaţa mea, voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!

34 D ulce será mi meditación en él; Yo me regocijaré en Jehová.

Fie plăcută Domnului cugetarea mea! Eu mă voi bucura în Domnul.

35 S ean consumidos de la tierra los pecadores, Y los impíos dejen de ser. Bendice, alma mía, a Jehová. Aleluya.

Să piară păcătoşii de pe pământ şi cei răi să nu mai fie! Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Lăudaţi-L pe Domnul!