1 A hora pues, oye, Jacob, siervo mío, y tú, Israel, a quien yo escogí.

Dar acum ascultă, Iacove, robul Meu, Israele, cel pe care te-am ales!

2 A sí dice Jehová, Hacedor tuyo, y el que te formó desde el vientre, el cual te ayudará: No temas, siervo mío Jacob, y tú, Jesurún, a quien yo escogí.

Aşa vorbeşte Domnul – Cel Care te-a făcut, te-a ţesut în pântece şi te va ajuta: nu te teme, robul Meu Iacov, Ieşurun, cel pe care te-am ales!

3 P orque yo derramaré aguas sobre el sequedal, y ríos sobre la tierra árida; mi Espíritu derramaré sobre tu generación, y mi bendición sobre tus renuevos;

Căci Eu voi turna apă peste pământul însetat şi râuri peste pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta şi binecuvântarea Mea peste urmaşii tăi.

4 y brotarán entre hierba, como sauces junto a las riberas de las aguas.

Ei vor răsări ca iarba de pe pajişti şi ca sălciile lângă pâraiele de apă.

5 E ste dirá: Yo soy de Jehová; el otro se llamará del nombre de Jacob, y otro escribirá con su mano: A Jehová, y se apellidará con el nombre de Israel.

Unul va zice: ‘Eu sunt al Domnului! ’, un altul se va numi cu numele lui Iacov, iar un altul îşi va scrie pe mână: ‘Al Domnului!’ şi va adopta numele de Israel.» Măreţia Domnului şi absurditatea idolilor

6 A sí dice Jehová Rey de Israel, y su Redentor, Jehová de los ejércitos: Yo soy el primero, y yo soy el postrero, y fuera de mí no hay Dios.

Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul său, Domnul Oştirilor: «Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, iar în afară de Mine nu există alt Dumnezeu.

7 ¿ Y quién proclamará lo venidero, lo declarará, y lo pondrá en orden delante de mí, como hago yo desde que establecí el pueblo antiguo? Anúncienles lo que viene, y lo que está por venir.

Cine este ca Mine? Să proclame, să vestească şi să înfăţişeze înaintea Mea ce s-a petrecut în vechime, de când Mi-am întemeiat poporul? Ce urmează să se mai întâmple? Să ne prezică ce se va întâmpla!

8 N o temáis, ni os amedrentéis; ¿no te lo hice oír desde la antig: uedad, y te lo dije? Luego vosotros sois mis testigos. No hay Dios sino yo. No hay Fuerte; no conozco ninguno. La insensatez de la idolatría

Nu vă temeţi, nu vă înspăimântaţi! Oare nu v-am vestit şi prezis aceste lucruri în trecut? Voi sunteţi martorii Mei! Există vreun alt Dumnezeu în afară de Mine? Nu există o altă Stâncă! Eu nu cunosc vreuna.»

9 L os formadores de imágenes de talla, todos ellos son vanidad, y lo más precioso de ellos para nada es útil; y ellos mismos son testigos para su confusión, de que los ídolos no ven ni entienden.

Toţi cei ce fac idoli sunt nimic, iar lucrurile de care se bucură nu le sunt de vreun folos. Cei ce ar trebui să-i apere nu văd, nu cunosc şi, astfel, vor fi făcuţi de ruşine.

10 ¿ Quién formó un dios, o quién fundió una imagen que para nada es de provecho?

Cine a modelat vreun zeu sau a turnat vreun chip – ceva de la care să nu aibă nici un folos?

11 H e aquí que todos los suyos serán avergonzados, porque los artífices mismos son hombres. Todos ellos se juntarán, se presentarán, se asombrarán, y serán avergonzados a una.

Iată, acesta împreună cu toţi cei din breasla sa vor fi făcuţi de ruşine; artizanii nu sunt altceva decât oameni. Să se adune şi să stea în picioare! Vor fi înspăimântaţi, făcuţi de ruşine.

12 E l herrero toma la tenaza, trabaja en las ascuas, le da forma con los martillos, y trabaja en ello con la fuerza de su brazo; luego tiene hambre, y le faltan las fuerzas; no bebe agua, y se desmaya.

Fierarul ia o matriţă cu care lucrează în cărbunii aprinşi; o modelează cu lovituri de ciocan şi o forjează cu puterea mâinii lui. Apoi i se face foame şi îi slăbesc puterile, iar pentru că nu bea apă, rămâne fără vlagă.

13 E l carpintero tiende la regla, lo señala con almagre, lo labra con los cepillos, le da figura con el compás, lo hace en forma de varón, a semejanza de hombre hermoso, para tenerlo en casa.

Tâmplarul măsoară cu o linie, însemnează măsura cu un stilet, apoi finisează lemnul cu o rindea şi îl măsoară cu compasul; îi dă formă de om, om în toată splendoarea lui, şi apoi îl pune într-o casă.

14 C orta cedros, y toma ciprés y encina, que crecen entre los árboles del bosque; planta pino, que se críe con la lluvia.

Taie cedri sau îşi alege un gorun ori un stejar pe care îl lăsase să crească printre ceilalţi copaci ai pădurii sau taie un dafin pe care-l sădise, iar ploaia îl făcuse să crească.

15 D e él se sirve luego el hombre para quemar, y toma de ellos para calentarse; enciende también el horno, y cuece panes; hace además un dios, y lo adora; fabrica un ídolo, y se arrodilla delante de él.

Apoi acesta slujeşte omului drept lemn de foc. Cu o parte din el se încălzeşte, aprinde un foc şi coace pâine. Cu o altă parte face un dumnezeu căruia i se închină, modelează un idol înaintea căruia se prosternă.

16 P arte del leño quema en el fuego; con parte de él come carne, prepara un asado, y se sacia; después se calienta, y dice:!! Oh! me he calentado, he visto el fuego;

Jumătate din el îl pune pe foc; îşi prăjeşte carne, mănâncă şi se satură. De asemenea, se încălzeşte şi zice: «Ah! M-am încălzit stând aproape de foc!»

17 y hace del sobrante un dios, un ídolo suyo; se postra delante de él, lo adora, y le ruega diciendo: Líbrame, porque mi dios eres tú.

Din ce îi rămâne face un dumnezeu, propriul său idol. Se prosternă înaintea lui şi i se închină; i se roagă zicându-i: «Mântuieşte-mă, căci tu eşti zeul meu!»

18 N o saben ni entienden; porque cerrados están sus ojos para no ver, y su corazón para no entender.

Ei nu cunosc, nici nu înţeleg, căci ochii le sunt acoperiţi ca să nu poată vedea, iar minţile – întunecate, ca să nu poată lua aminte.

19 N o discurre para consigo, no tiene sentido ni entendimiento para decir: Parte de esto quemé en el fuego, y sobre sus brasas cocí pan, asé carne, y la comí. ¿Haré del resto de él una abominación? ¿Me postraré delante de un tronco de árbol?

Nici unul nu stă să cugete; nu are cunoaştere sau discernământ ca să-şi zică: «Jumătate l-am pus pe foc; pe cărbunii lui mi-am copt pâine, mi-am prăjit carne şi am mâncat. Voi face oare din ce a rămas o asemenea urâciune? Să mă prostern eu înaintea unei bucăţi de lemn?»

20 D e ceniza se alimenta; su corazón engañado le desvía, para que no libre su alma, ni diga: ¿No es pura mentira lo que tengo en mi mano derecha? Jehová es el Redentor de Israel

El se hrăneşte cu cenuşă şi o minte înşelătoare îl conduce greşit. Nu se poate salva singur, nu poate spune: «Ceea ce ţin în mână nu este oare o minciună?»

21 A cuérdate de estas cosas, oh Jacob, e Israel, porque mi siervo eres. Yo te formé, siervo mío eres tú; Israel, no me olvides.

«Ţine minte aceste lucruri, Iacove, căci tu eşti robul Meu, Israele! Eu te-am modelat; eşti robul Meu. O, Israele, nu te voi uita!

22 Y o deshice como una nube tus rebeliones, y como niebla tus pecados; vuélvete a mí, porque yo te redimí.

Ţi-am şters nelegiuirile cum s-ar duce un nor, şi păcatele cum dispare ceaţa. Întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat!»

23 C antad loores, oh cielos, porque Jehová lo hizo; gritad con júbilo, profundidades de la tierra; prorrumpid, montes, en alabanza; bosque, y todo árbol que en él está; porque Jehová redimió a Jacob, y en Israel será glorificado.

Strigaţi de bucurie, ceruri, căci Domnul a lucrat! Strigaţi, adâncimi ale pământului! Izbucniţi în cântec, munţilor! Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci Domnul l-a răscumpărat pe Iacov; El Şi-a arătat slava prin Israel. Ierusalimul, locuit din nou

24 A sí dice Jehová, tu Redentor, que te formó desde el vientre: Yo Jehová, que lo hago todo, que extiendo solo los cielos, que extiendo la tierra por mí mismo;

Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul tău, Cel Care te-a ţesut în pântece: «Eu sunt Domnul, Cel Care am făcut toate lucrurile, Cel Care, singur, a desfăşurat cerurile, Cel Care, singur, a întins pământul;

25 q ue deshago las señales de los adivinos, y enloquezco a los agoreros; que hago volver atrás a los sabios, y desvanezco su sabiduría.

Cel Care dovedeşte drept false semnele profeţilor mincinoşi, îi arată drept proşti pe ghicitori, îi face pe înţelepţi să dea înapoi şi le dovedeşte cunoştinţa ca fiind prostie;

26 Y o, el que despierta la palabra de su siervo, y cumple el consejo de sus mensajeros; que dice a Jerusalén: Serás habitada; y a las ciudades de Judá: Reconstruidas serán, y sus ruinas reedificaré;

Cel Care adevereşte cuvântul robului Său şi împlineşte prevestirea mesagerilor Săi; Cel Care zice despre Ierusalim: ‘Va fi locuit!’ şi despre cetăţile din Iuda: ‘Vor fi rezidite! Eu le voi reclădi din ruine!’;

27 q ue dice a las profundidades: Secaos, y tus ríos haré secar;

Cel Care spune adâncului mării: ‘Fii uscat! Îţi voi usca izvoarele!’;

28 q ue dice de Ciro: Es mi pastor, y cumplirá todo lo que yo quiero, al decir a Jerusalén: Serás edificada; y al templo: Serás fundado.

Cel Care spune despre Cirus: ‘El este păstorul Meu; el va împlini tot ce doresc Eu. El va porunci ca Ierusalimul să fie rezidit şi Templului să-i fie pusă temelia.’»