1 P uesto que no son ocultos los tiempos al Todopoderoso, ¿Por qué los que le conocen no ven sus días?

De ce nu hotărăşte Cel Atotputernic vremuri pentru judecată? De ce aşteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?

2 T raspasan los linderos, Roban los ganados, y los apacientan.

Oamenii mută pietrele de hotar, pasc turme pe care le-au furat.

3 S e llevan el asno de los huérfanos, Y toman en prenda el buey de la viuda.

Iau măgarul orfanului, iau ca zălog boul văduvei.

4 H acen apartar del camino a los menesterosos, Y todos los pobres de la tierra se esconden.

Îmbrâncesc de pe cale pe cei în nevoie şi silesc pe toţi săracii din ţară să se ascundă.

5 H e aquí, como asnos monteses en el desierto, Salen a su obra madrugando para robar; El desierto es mantenimiento de sus hijos.

Asemenea măgarilor sălbatici din deşert, aşa ies cei săraci la lucru ca să caute hrană, iar pustia le oferă hrană pentru copiii lor.

6 E n el campo siegan su pasto, Y los impíos vendimian la viña ajena.

Ei îşi adună nutreţul de pe câmp şi culeg struguri în via celui rău.

7 A l desnudo hacen dormir sin ropa, Sin tener cobertura contra el frío.

Îşi petrec noaptea goi, lipsiţi de îmbrăcăminte şi fără învelitoare împotriva frigului.

8 C on las lluvias de los montes se mojan, Y abrazan las peñas por falta de abrigo.

Sunt pătrunşi de ploaia munţilor şi se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.

9 Q uitan el pecho a los huérfanos, Y de sobre el pobre toman la prenda.

Orfanul este smuls de la sân, iar copilul săracului este luat drept zălog.

10 A l desnudo hacen andar sin vestido, Y a los hambrientos quitan las gavillas.

Neavând haine, umblă goi; strâng snopi, dar sunt flămânzi.

11 D entro de sus paredes exprimen el aceite, Pisan los lagares, y mueren de sed.

Zdrobesc măsline între pietre, calcă struguri, dar suferă de sete.

12 D esde la ciudad gimen los moribundos, Y claman las almas de los heridos de muerte, Pero Dios no atiende su oración.

Din cetate se aud gemete de moarte şi sufletele celor răniţi strigă după ajutor … Totuşi Dumnezeu nu condamnă pe nimeni.

13 E llos son los que, rebeldes a la luz, Nunca conocieron sus caminos, Ni estuvieron en sus veredas.

Sunt alţii care se răscoală împotriva luminii, care nu cunosc căile ei şi nu rămân pe cărările ei.

14 A la luz se levanta el matador; mata al pobre y al necesitado, Y de noche es como ladrón.

Ucigaşul se scoală în amurgul zilei şi omoară pe cel sărac şi nevoiaş, iar noaptea fură.

15 E l ojo del adúltero está aguardando la noche, Diciendo: No me verá nadie; Y esconde su rostro.

Ochii celui adulter pândeşte amurgul; el îşi zice: «Nimeni nu mă va vedea!» şi îşi acoperă faţa.

16 E n las tinieblas minan las casas Que de día para sí señalaron; No conocen la luz.

Noaptea sparg case, iar în timpul zilei stau închişi. Ei nu cunosc lumina.

17 P orque la mañana es para todos ellos como sombra de muerte; Si son conocidos, terrores de sombra de muerte los toman.

Pentru toţi aceştia dimineaţa este o beznă adâncă, sunt prieteni cu spaimele întunecimilor.

18 H uyen ligeros como corriente de aguas; Su porción es maldita en la tierra; No andarán por el camino de las viñas.

Ei sunt iuţi ca spuma apelor, partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.

19 L a sequía y el calor arrebatan las aguas de la nieve; Así también el Seol a los pecadores.

Aşa cum seceta şi căldura sorb apele zăpezii, tot aşa înghite Locuinţa Morţilor pe cei ce-au păcătuit.

20 L os olvidará el seno materno; de ellos sentirán los gusanos dulzura; Nunca más habrá de ellos memoria, Y como un árbol los impíos serán quebrantados.

Pântecele mamei îi uită şi viermele îi găseşte gustoşi. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei. Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.

21 A la mujer estéril, que no concebía, afligió, Y a la viuda nunca hizo bien.

Ei pradă femeia fără copii şi nu fac nici un bine văduvei.

22 P ero a los fuertes adelantó con su poder; Una vez que se levante, ninguno está seguro de la vida.

Totuşi, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreţi; când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranţă de viaţă.

23 E l les da seguridad y confianza; Sus ojos están sobre los caminos de ellos.

El le dă siguranţă şi sunt sprijiniţi; ochii Lui sunt asupra căilor lor.

24 F ueron exaltados un poco, mas desaparecen, Y son abatidos como todos los demás; Serán encerrados, y cortados como cabezas de espigas.

Sunt înălţaţi pentru puţină vreme, dar apoi trec. Cad şi sunt adunaţi ca toţi ceilalţi, sunt tăiaţi ca spicele de grâu.

25 Y si no, ¿quién me desmentirá ahora, O reducirá a nada mis palabras?

Dacă nu este aşa, cine poate dovedi că mint şi cine-mi poate nimici vorbele?“