1 “ Por que o Todo-poderoso não marca as datas de julgamento? Por que aqueles que o conhecem não chegam a vê-las?

De ce nu hotărăşte Cel Atotputernic vremuri pentru judecată? De ce aşteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?

2 H á os que mudam os marcos dos limites e apascentam rebanhos que eles roubaram.

Oamenii mută pietrele de hotar, pasc turme pe care le-au furat.

3 L evam o jumento que pertence ao órfão e tomam o boi da viúva como penhor.

Iau măgarul orfanului, iau ca zălog boul văduvei.

4 F orçam os necessitados a sair do caminho e os pobres da terra a esconder-se.

Îmbrâncesc de pe cale pe cei în nevoie şi silesc pe toţi săracii din ţară să se ascundă.

5 C omo jumentos selvagens no deserto, os pobres vão em busca de comida; da terra deserta a obtêm para os seus filhos.

Asemenea măgarilor sălbatici din deşert, aşa ies cei săraci la lucru ca să caute hrană, iar pustia le oferă hrană pentru copiii lor.

6 J untam forragem nos campos e respigam nas vinhas dos ímpios.

Ei îşi adună nutreţul de pe câmp şi culeg struguri în via celui rău.

7 P ela falta de roupas, passam a noite nus; não têm com que cobrir-se no frio.

Îşi petrec noaptea goi, lipsiţi de îmbrăcăminte şi fără învelitoare împotriva frigului.

8 E ncharcados pelas chuvas das montanhas, abraçam-se às rochas por falta de abrigo.

Sunt pătrunşi de ploaia munţilor şi se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.

9 A criança órfã é arrancada do seio de sua mãe; o recém-nascido do pobre é tomado para pagar uma dívida.

Orfanul este smuls de la sân, iar copilul săracului este luat drept zălog.

10 P or falta de roupas, andam nus; carregam os feixes, mas continuam famintos.

Neavând haine, umblă goi; strâng snopi, dar sunt flămânzi.

11 E spremem azeitonas dentro dos seus muros; pisam uvas nos lagares, mas assim mesmo sofrem sede.

Zdrobesc măsline între pietre, calcă struguri, dar suferă de sete.

12 S obem da cidade os gemidos dos que estão para morrer, e as almas dos feridos clamam por socorro. Mas Deus não vê mal nisso.

Din cetate se aud gemete de moarte şi sufletele celor răniţi strigă după ajutor … Totuşi Dumnezeu nu condamnă pe nimeni.

13 “ Há os que se revoltam contra a luz, não conhecem os caminhos dela e não permanecem em suas veredas.

Sunt alţii care se răscoală împotriva luminii, care nu cunosc căile ei şi nu rămân pe cărările ei.

14 D e manhã o assassino se levanta e mata os pobres e os necessitados; de noite age como ladrão.

Ucigaşul se scoală în amurgul zilei şi omoară pe cel sărac şi nevoiaş, iar noaptea fură.

15 O s olhos do adúltero ficam à espera do crepúsculo; ‘Nenhum olho me verá’, pensa ele; e mantém oculto o rosto.

Ochii celui adulter pândeşte amurgul; el îşi zice: «Nimeni nu mă va vedea!» şi îşi acoperă faţa.

16 N o escuro os homens invadem casas, mas de dia se enclausuram; não querem saber da luz.

Noaptea sparg case, iar în timpul zilei stau închişi. Ei nu cunosc lumina.

17 P ara eles a manhã é tremenda escuridão; eles são amigos dos pavores das trevas.

Pentru toţi aceştia dimineaţa este o beznă adâncă, sunt prieteni cu spaimele întunecimilor.

18 “ São, porém, como espuma sobre as águas; sua parte da terra foi amaldiçoada, e por isso ninguém vai às vinhas.

Ei sunt iuţi ca spuma apelor, partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.

19 A ssim como o calor e a seca depressa consomem a neve derretida, assim a sepultura consome os que pecaram.

Aşa cum seceta şi căldura sorb apele zăpezii, tot aşa înghite Locuinţa Morţilor pe cei ce-au păcătuit.

20 S ua mãe os esquece, os vermes se banqueteiam neles. Ninguém se lembra dos maus; quebram-se como árvores.

Pântecele mamei îi uită şi viermele îi găseşte gustoşi. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei. Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.

21 D evoram a estéril e sem filhos e não mostram bondade para com a viúva.

Ei pradă femeia fără copii şi nu fac nici un bine văduvei.

22 M as Deus, por seu poder, os arranca; embora firmemente estabelecidos, a vida deles não tem segurança.

Totuşi, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreţi; când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranţă de viaţă.

23 E le poderá deixá-los descansar, sentindo-se seguros, mas atento os vigia nos caminhos que seguem.

El le dă siguranţă şi sunt sprijiniţi; ochii Lui sunt asupra căilor lor.

24 P or um breve instante são exaltados, e depois se vão, colhidos como todos os demais, ceifados como espigas de cereal.

Sunt înălţaţi pentru puţină vreme, dar apoi trec. Cad şi sunt adunaţi ca toţi ceilalţi, sunt tăiaţi ca spicele de grâu.

25 “ Se não é assim, quem poderá provar que minto e reduzir a nada as minhas palavras?”

Dacă nu este aşa, cine poate dovedi că mint şi cine-mi poate nimici vorbele?“