1 N aquele dia este cântico será entoado em Judá: Temos uma cidade forte; Deus estabelece a salvação como muros e trincheiras.

În ziua aceea, în ţara lui Iuda se va cânta acest cântec: «Avem o cetate puternică! Dumnezeu a făcut mântuire din zidurile şi meterezele ei!

2 A bram as portas para que entre a nação justa, a nação que se mantém fiel.

Deschide-ţi porţile ca să poată intra neamul cel drept, neamul ce păzeşte credinţa!

3 T u, Senhor, guardarás em perfeita paz aquele cujo propósito está firme, porque em ti confia.

Celui cu mintea statornică Tu îi asiguri pacea – da, pacea, căci se încrede în Tine.

4 C onfiem para sempre no Senhor, pois o Senhor, somente o Senhor, é a Rocha eterna.

Încredeţi-vă în Domnul pentru totdeauna, pentru că în Domnul, da, în Domnul, aveţi o stâncă veşnică!

5 E le humilha os que habitam nas alturas, rebaixa e arrasa a cidade altiva, e a lança ao pó.

Căci El i-a umilit pe cei ce locuiesc pe înălţimi, a doborât cetatea cea îngâmfată; a doborât-o la pământ, a aruncat-o în ţărână.

6 P és as pisoteiam, os pés dos necessitados, os passos dos pobres.

Ea este călcată în picioare, de picioarele celui asuprit, şi strivită sub paşii celor nevoiaşi.

7 A vereda do justo é plana; tu, que és reto, tornas suave o caminho do justo.

Calea celui drept este netedă, cărarea celui drept pe care Tu o netezeşti este dreaptă.

8 A ndando pelo caminho das tuas ordenanças esperamos em ti, Senhor. O teu nome e a tua lembrança são o desejo do nosso coração.

Da, Doamne, umblând pe cărarea poruncilor Tale, Te aşteptăm! Numele Tău şi aducerea-aminte despre Tine sunt dorinţa sufletului nostru.

9 A minha alma suspira por ti durante a noite; e logo cedo o meu espírito por ti anseia, pois, quando se vêem na terra as tuas ordenanças, os habitantes do mundo aprendem justiça.

Sufletul meu tânjeşte după Tine noaptea şi duhul dinăuntrul meu Te caută dis-de-dimineaţă, căci atunci când judecăţile Tale sunt pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea.

10 A inda que se tenha compaixão do ímpio, ele não aprenderá a justiça; na terra da retidão ele age perversamente, e não vê a majestade do Senhor.

Chiar dacă celui rău i se arată îndurare, el tot nu învaţă dreptatea; tot nedrept se poartă chiar într-o ţară unde domneşte dreptatea, nerecunoscând măreţia Domnului.

11 E rguida está a tua mão, Senhor, mas eles não a vêem! Que vejam o teu zelo para com o teu povo e se envergonhem; que o fogo reservado para os teus adversários os consuma.

Doamne, mâna Ta este ridicată, dar ei n-o văd. Lasă-i să-Ţi vadă râvna pentru poporul Tău şi să li se facă ruşine! Lasă ca focul pregătit pentru duşmanii Tăi să-i mistuie!

12 S enhor, tu estabeleces a paz para nós; tudo o que alcançamos, fizeste-o para nós.

Dar nouă, Doamne, Tu ne vei da pacea, căci tot ce am realizat, Tu ai făcut pentru noi.

13 Ó Senhor, ó nosso Deus, outros senhores além de ti nos têm dominado, mas só ao teu nome honramos.

Doamne, Dumnezeul nostru, şi alţi stăpâni în afară de Tine au domnit peste noi, dar noi recunoaştem doar Numele Tău.

14 A gora eles estão mortos, não viverão; são sombras, não ressuscitarão. Tu os castigaste e os levaste à ruína; apagaste por completo a lembrança deles!

Acei morţi nu se mai întorc la viaţă, spiritele lor nu se vor mai ridica, căci i-ai pedepsit, i-ai nimicit şi le-ai şters toată pomenirea.

15 F izeste crescer a nação, Senhor; sim, fizeste crescer a nação. De glória te revestiste; alargaste todas as fronteiras da nossa terra.

Tu, Doamne, ai înmulţit neamul; ai înmulţit neamul şi ai lărgit toate hotarele ţării. Meriţi să fii slăvit!

16 S enhor, no meio da aflição te buscaram; quando os disciplinaste sussurraram uma oração.

Doamne, ei Te-au căutat când erau în necaz; când îi disciplinai, ei îşi revărsau tânguirea înaintea Ta.

17 C omo a mulher grávida prestes a dar à luz se contorce e grita de dor, assim estamos nós na tua presença, ó Senhor.

Ca o femeie însărcinată şi gata să nască, care se zvârcoleşte şi ţipă în durerile ei, aşa eram noi înaintea Ta, Doamne.

18 N ós engravidamos e nos contorcemos de dor, mas demos à luz o vento. Não trouxemos salvação à terra; não demos à luz os habitantes do mundo.

Am purtat în pântece copii, ne-am zvârcolit în dureri, dar am născut vânt. Mântuirea n-am adus-o pe pământ şi nu i-am născut pe locuitorii lumii.

19 M as os teus mortos viverão; seus corpos ressuscitarão. Vocês, que voltaram ao pó, acordem e cantem de alegria. O teu orvalho é orvalho de luz; a terra dará à luz os seus mortos.

Dar morţii tăi se vor întoarce la viaţă, trupurile lor se vor ridica. Treziţi-vă şi cântaţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână, căci roua voastră este o rouă strălucitoare, iar pământul îi va naşte pe cei ce au murit!

20 V á, meu povo, entre em seus quartos e tranque as portas; esconda-se por um momento, até que tenha passado a ira dele.

Du-te, poporul Meu, intră în odăile tale şi închide-ţi uşile după tine! Ascunde-te pentru o scurtă vreme, până trece indignarea!

21 V ejam! O Senhor está saindo da sua habitação para castigar os moradores da terra por suas iniqüidades. A terra mostrará o sangue derramado sobre ela; não mais encobrirá os seus mortos.

Căci, iată! Domnul iese din locuinţa Sa ca să-i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor. Pământul va arăta sângele vărsat pe el şi nu îşi va mai ascunde ucişii.