1 Ó Deus, as nações invadiram a tua herança, profanaram o teu santo templo, reduziram Jerusalém a ruínas.

Dumnezeule, au intrat neamurile pe proprietatea Ta, au întinat Templul Tău cel sfânt şi au prefăcut Ierusalimul în ruine!

2 D eram os cadáveres dos teus servos às aves do céu por alimento, a carne dos teus fiéis, aos animais selvagens.

Au dat leşurile slujitorilor Tăi drept hrană păsărilor cerului şi carnea credincioşilor Tăi au dat-o fiarelor pământului.

3 D erramaram o sangue deles como água ao redor de Jerusalém, e não há ninguém para sepultá-los.

Le-au vărsat sângele aşa cum se varsă apa împrejurul Ierusalimului şi nu s-a găsit nimeni care să-i îngroape.

4 S omos objeto de zombaria para os nossos vizinhos, de riso e menosprezo para os que vivem ao nosso redor.

Am fost de batjocura vecinilor noştri, de râsul şi de ocara celor ce ne înconjoară.

5 A té quando, Senhor ? Ficarás irado para sempre? Arderá o teu ciúme como o fogo?

Până când vei mai fi mânios, Doamne ? Pentru totdeauna? Până când va mai arde gelozia Ta ca focul?

6 D errama a tua ira sobre as nações que não te reconhecem, sobre os reinos que não invocam o teu nome,

Revarsă-Ţi mânia peste neamurile care nu Te cunosc şi peste regatele care nu cheamă Numele Tău,

7 p ois devoraram Jacó, deixando em ruínas a sua terra.

căci l-au mâncat pe Iacov şi i-au nimicit locuinţa.

8 N ão cobres de nós as maldades dos nossos antepassados; venha depressa ao nosso encontro a tua misericórdia, pois estamos totalmente desanimados!

Nu-Ţi aminti de păcatele noastre dintâi! Grăbeşte-Te să ne ieşi înainte cu mila Ta, căci suntem foarte nenorociţi.

9 A juda-nos, ó Deus, nosso Salvador, para a glória do teu nome; livra-nos e perdoa os nossos pecados, por amor do teu nome.

Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru slava Numelui Tău! Izbăveşte-ne şi fă ispăşire pentru păcatele noastre din pricina Numelui Tău!

10 P or que as nações haverão de dizer: “Onde está o Deus deles?” Diante dos nossos olhos, mostra às nações a tua vingança pelo sangue dos teus servos.

De ce să zică neamurile: „Unde le este Dumnezeul?“ Să se facă de cunoscut printre neamuri, chiar sub privirea noastră, răzbunarea pentru sângele vărsat al slujitorilor Tăi!

11 C heguem à tua presença os gemidos dos prisioneiros. Pela força do teu braço preserva os condenados à morte.

Fie să ajungă la Tine strigătul prizonierilor; prin tăria braţului Tău, scapă-i pe cei condamnaţi la moarte!

12 R etribui sete vezes mais aos nossos vizinhos as afrontas com que te insultaram, Senhor!

Vecinilor noştri răsplăteşte-le înşeptit batjocura cu care Te-au batjocorit, Stăpâne!

13 E ntão nós, o teu povo, as ovelhas das tuas pastagens, para sempre te louvaremos; de geração em geração cantaremos os teus louvores.

Atunci noi, poporul Tău, turma păşunii Tale, Te vom lăuda mereu, vom vesti laudele Tale din generaţie în generaţie!