1 “ Mas agora eles zombam de mim, homens mais jovens que eu, homens cujos pais eu teria rejeitado, não lhes permitindo sequer estar com os cães de guarda do rebanho.

Dar acum ei mă batjocoresc, ei, cei mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu i-am considerat vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.

2 D e que me serviria a força de suas mãos, já que desapareceu o seu vigor?

Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, de vreme ce rămăseseră fără vigoare?

3 D esfigurados de tanta necessidade e fome, perambulavam pela terra ressequida, em sombrios e devastados desertos.

Epuizaţi de sărăcie şi de foame, cutreierau pustia, noaptea, prin locuri părăsite şi pustii,

4 N os campos de mato rasteiro colhiam ervas, e a raiz da giesta era a sua comida.

smulgeau nalbă dintre arbuşti, mâncau chiar şi rădăcini de verigel.

5 D a companhia dos amigos foram expulsos aos gritos, como se fossem ladrões.

Erau izgoniţi din mijlocul oamenilor, striga lumea după ei ca după nişte hoţi.

6 F oram forçados a morar nos leitos secos dos rios, entre as rochas e nos buracos da terra.

Ei locuiau în văi uscate, între stânci şi-n gropile pământului.

7 R ugiam entre os arbustos e se encolhiam sob a vegetação.

Urlau printre tufişuri, se îngrămădeau în mărăcini.

8 P role desprezível e sem nome, foram expulsos da terra.

Fii ai nebunilor şi ai celor fără nume, ei au fost izgoniţi din ţară.

9 “ E agora os filhos deles zombam de mim com suas canções; tornei-me um provérbio entre eles.

Dar acum ei cântă, râzând de mine; am devenit de pomină printre ei.

10 E les me detestam e se mantêm à distância; não hesitam em cuspir em meu rosto.

Mă urăsc, se îndepărtează de mine, nu se sfiesc să mă scuipe în faţă.

11 A gora que Deus afrouxou a corda do meu arco e me afligiu, eles ficam sem freios na minha presença.

Pentru că El mi-a slăbit coarda arcului şi m-a smerit, ei nu mai au frâu faţă de mine.

12 À direita os embrutecidos me atacam; preparam armadilhas para os meus pés e constroem rampas de cerco contra mim.

La dreapta mea se ridică o gloată. Ei întind curse picioarelor mele şi ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.

13 D estroem o meu caminho; conseguem destruir-me sem a ajuda de ninguém.

Îmi nimicesc cărările, îmi măresc necazul şi nimeni nu-i opreşte.

14 A vançam como através de uma grande brecha; arrojam-se entre as ruínas.

Ajung la mine ca printr-o spărtură largă. Se rostogolesc printre dărâmături.

15 P avores apoderam-se de mim; a minha dignidade é levada como pelo vento, a minha segurança se desfaz como nuvem.

Spaimele mă copleşesc, demnitatea mi-e smulsă ca de vânt, siguranţa mea se risipeşte ca un nor.

16 “ E agora esvai-se a minha vida; estou preso a dias de sofrimento.

Sufletul mi-e vărsat din mine, m-au cuprins zilele suferinţei.

17 A noite penetra os meus ossos; minhas dores me corroem sem cessar.

Noaptea îmi străpunge oasele, iar durerile care mă rod n-au odihnă.

18 E m seu grande poder, Deus é como a minha roupa; ele me envolve como a gola da minha veste.

Cu o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina, mă strânge ca gulerul de la tunică.

19 L ança-me na lama, e sou reduzido a pó e cinza.

El m-a aruncat în noroi şi-am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.

20 “ Clamo a ti, ó Deus, mas não me respondes; fico em pé, mas apenas olhas para mim.

Strig către Tine, dar Tu nu răspunzi; stau în picioare, dar Tu stai şi te uiţi la mine.

21 C ontra mim te voltas com dureza e me atacas com a força de tua mão.

Ai devenit crud cu mine, mă loveşti cu tăria mâinii Tale,

22 T u me apanhas e me levas contra o vento, e me jogas de um lado a outro na tempestade.

mă ridici deasupra vântului şi mă arunci în furia furtunii.

23 S ei que me farás descer até a morte, ao lugar destinado a todos os viventes.

Ştiu că mă duci la moarte, în locul hotărât pentru toţi cei vii.

24 “ A verdade é que ninguém dá a mão ao homem arruinado, quando este, em sua aflição, grita por socorro.

Nimeni nu întinde mâna unui om deznădăjduit, când strigă după ajutor în necazul său.

25 N ão é certo que chorei por causa dos que passavam dificuldade? E que a minha alma se entristeceu por causa dos pobres?

N-am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele? N-a fost întristat sufletul meu pentru cel sărac?

26 M esmo assim, quando eu esperava o bem, veio o mal; quando eu procurava luz, vieram trevas.

Dar când aşteptam binele, a venit răul şi când aşteptam lumina, a venit întunericul.

27 N unca pára a agitação dentro de mim; dias de sofrimento me confrontam.

Măruntaiele îmi fierb fără încetare, zile de suferinţă vin peste mine.

28 P erambulo escurecido, mas não pelo sol; levanto-me na assembléia e clamo por ajuda.

Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă ridic în adunare şi strig după ajutor.

29 T ornei-me irmão dos chacais, companheiro das corujas.

Am ajuns frate cu şacalii şi tovarăş cu struţii.

30 M inha pele escurece e cai; meu corpo queima de febre.

Pielea mi se înnegreşte şi cade, şi oasele îmi ard de febră.

31 M inha harpa está afinada para cantos fúnebres, e minha flauta para o som de pranto.

Lira îmi este instrument de jale, iar fluierul meu scoate sunete de plâns.