1 P ara tudo há uma ocasião certa; há um tempo certo para cada propósito debaixo do céu:

„Pentru toate există o vreme, şi orice lucru de sub ceruri îşi are timpul său:

2 T empo de nascer e tempo de morrer, tempo de plantar e tempo de arrancar o que se plantou,

un timp pentru a te naşte şi un timp pentru a muri; un timp pentru a sădi şi un timp pentru a smulge;

3 t empo de matar e tempo de curar, tempo de derrubar e tempo de construir,

un timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a zidi;

4 t empo de chorar e tempo de rir, tempo de prantear e tempo de dançar,

un timp pentru a jeli şi un timp pentru a râde; un timp pentru a boci şi un timp pentru a dansa;

5 t empo de espalhar pedras e tempo de ajuntá-las, tempo de abraçar e tempo de se conter,

un timp pentru a arunca cu pietre şi un timp pentru a strânge pietre; un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a fi departe de îmbrăţişări;

6 t empo de procurar e tempo de desistir, tempo de guardar e tempo de jogar fora,

un timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde; un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca;

7 t empo de rasgar e tempo de costurar, tempo de calar e tempo de falar,

un timp pentru a rupe şi un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi;

8 t empo de amar e tempo de odiar, tempo de lutar e tempo de viver em paz.

un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî; un timp pentru război şi un timp pentru pace.

9 O que ganha o trabalhador com todo o seu esforço?

Ce câştig are lucrătorul din toată osteneala lui?

10 T enho visto o fardo que Deus impôs aos homens.

Am văzut ce preocupare pune Dumnezeu în mintea oamenilor, ca să se îndeletnicească cu ea.

11 E le fez tudo apropriado ao seu tempo. Também pôs no coração do homem o anseio pela eternidade; mesmo assim ele não consegue compreender inteiramente o que Deus fez.

El a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar şi veşnicia în inimile lor, dar omul nu poate pricepe de la început până la sfârşit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

12 D escobri que não há nada melhor para o homem do que ser feliz e praticar o bem enquanto vive.

Înţeleg că pentru oameni nu este nimic mai bun, decât să se bucure şi să facă ce este bine în viaţă.

13 D escobri também que poder comer, beber e ser recompensado pelo seu trabalho é um presente de Deus.

În plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea şi poate duce un trai bun de pe urma întregii lui osteneli este un dar de la Dumnezeu.

14 S ei que tudo o que Deus faz permanecerá para sempre; a isso nada se pode acrescentar, e disso nada se pode tirar. Deus assim faz para que os homens o temam.

Înţeleg că tot ceea ce face Dumnezeu durează veşnic; la aceasta nimic nu se adaugă şi nimic nu se scade; Dumnezeu face astfel pentru ca oamenii să se teamă de El.

15 A quilo que é, já foi, e o que será, já foi anteriormente; Deus investigará o passado.

Ceea ce este, există de mult timp, ceea ce va fi, a existat deja demult, iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut.

16 D escobri também que debaixo do sol: No lugar da justiça havia impiedade, no lugar da retidão, ainda mais impiedade.

Am mai văzut ceva sub soare: Pe scaunul justiţiei trona răutatea, iar pe scaunul dreptăţii trona nedreptatea.

17 F iquei pensando: O justo e o ímpio, Deus julgará ambos, pois há um tempo para todo propósito, um tempo para tudo o que acontece.

Atunci mi-am zis: «Dumnezeu îl va judeca atât pe cel drept, cât şi pe cel nedrept, căci atunci va fi timp pentru orice lucru şi pentru orice faptă.»

18 T ambém pensei: Deus prova os homens para que vejam que são como os animais.

Apoi mi-am zis: «În ceea ce-i priveşte pe oameni, Dumnezeu îi încearcă, pentru ca ei să vadă că sunt precum animalele.

19 O destino do homem é o mesmo do animal; o mesmo destino os aguarda. Assim como morre um, também morre o outro. Todos têm o mesmo fôlego de vida; o homem não tem vantagem alguma sobre o animal. Nada faz sentido!

Căci soarta omului şi soarta animalului sunt una şi aceeaşi: cum moare unul, moare şi celălalt. Amândoi au aceeaşi suflare, iar omul nu are parte de nimic în plus faţă de animal. Totul este deşertăciune!

20 T odos vão para o mesmo lugar; vieram todos do pó, e ao pó todos retornarão.

Totul merge în acelaşi loc, totul a fost făcut din ţărână şi totul se întoarce în ţărână.

21 Q uem pode dizer se o fôlego do homem sobe às alturas e se o fôlego do animal desce para a terra?

Cine poate şti dacă sufletul omului merge sus, iar sufletul animalelor se coboară sub pământ?

22 P or isso concluí que não há nada melhor para o homem do que desfrutar do seu trabalho, porque esta é a sua recompensa. Pois, quem poderá fazê-lo ver o que acontecerá depois de morto?

Am înţeles deci că nu există un alt lucru bun de care să se bucure omul, în afară de osteneala lui, căci aceasta este partea lui, şi cine îi poate spune omului ce va fi după el?»“