1 T o everything there is a season, A time for every purpose under heaven:

„Pentru toate există o vreme, şi orice lucru de sub ceruri îşi are timpul său:

2 A time to be born, And a time to die; A time to plant, And a time to pluck what is planted;

un timp pentru a te naşte şi un timp pentru a muri; un timp pentru a sădi şi un timp pentru a smulge;

3 A time to kill, And a time to heal; A time to break down, And a time to build up;

un timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a zidi;

4 A time to weep, And a time to laugh; A time to mourn, And a time to dance;

un timp pentru a jeli şi un timp pentru a râde; un timp pentru a boci şi un timp pentru a dansa;

5 A time to cast away stones, And a time to gather stones; A time to embrace, And a time to refrain from embracing;

un timp pentru a arunca cu pietre şi un timp pentru a strânge pietre; un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a fi departe de îmbrăţişări;

6 A time to gain, And a time to lose; A time to keep, And a time to throw away;

un timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde; un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca;

7 A time to tear, And a time to sew; A time to keep silence, And a time to speak;

un timp pentru a rupe şi un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi;

8 A time to love, And a time to hate; A time of war, And a time of peace. The God-Given Task

un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî; un timp pentru război şi un timp pentru pace.

9 W hat profit has the worker from that in which he labors?

Ce câştig are lucrătorul din toată osteneala lui?

10 I have seen the God-given task with which the sons of men are to be occupied.

Am văzut ce preocupare pune Dumnezeu în mintea oamenilor, ca să se îndeletnicească cu ea.

11 H e has made everything beautiful in its time. Also He has put eternity in their hearts, except that no one can find out the work that God does from beginning to end.

El a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar şi veşnicia în inimile lor, dar omul nu poate pricepe de la început până la sfârşit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

12 I know that nothing is better for them than to rejoice, and to do good in their lives,

Înţeleg că pentru oameni nu este nimic mai bun, decât să se bucure şi să facă ce este bine în viaţă.

13 a nd also that every man should eat and drink and enjoy the good of all his labor—it is the gift of God.

În plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea şi poate duce un trai bun de pe urma întregii lui osteneli este un dar de la Dumnezeu.

14 I know that whatever God does, It shall be forever. Nothing can be added to it, And nothing taken from it. God does it, that men should fear before Him.

Înţeleg că tot ceea ce face Dumnezeu durează veşnic; la aceasta nimic nu se adaugă şi nimic nu se scade; Dumnezeu face astfel pentru ca oamenii să se teamă de El.

15 T hat which is has already been, And what is to be has already been; And God requires an account of what is past. Injustice Seems to Prevail

Ceea ce este, există de mult timp, ceea ce va fi, a existat deja demult, iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut.

16 M oreover I saw under the sun: In the place of judgment, Wickedness was there; And in the place of righteousness, Iniquity was there.

Am mai văzut ceva sub soare: Pe scaunul justiţiei trona răutatea, iar pe scaunul dreptăţii trona nedreptatea.

17 I said in my heart, “God shall judge the righteous and the wicked, For there is a time there for every purpose and for every work.”

Atunci mi-am zis: «Dumnezeu îl va judeca atât pe cel drept, cât şi pe cel nedrept, căci atunci va fi timp pentru orice lucru şi pentru orice faptă.»

18 I said in my heart, “Concerning the condition of the sons of men, God tests them, that they may see that they themselves are like animals.”

Apoi mi-am zis: «În ceea ce-i priveşte pe oameni, Dumnezeu îi încearcă, pentru ca ei să vadă că sunt precum animalele.

19 F or what happens to the sons of men also happens to animals; one thing befalls them: as one dies, so dies the other. Surely, they all have one breath; man has no advantage over animals, for all is vanity.

Căci soarta omului şi soarta animalului sunt una şi aceeaşi: cum moare unul, moare şi celălalt. Amândoi au aceeaşi suflare, iar omul nu are parte de nimic în plus faţă de animal. Totul este deşertăciune!

20 A ll go to one place: all are from the dust, and all return to dust.

Totul merge în acelaşi loc, totul a fost făcut din ţărână şi totul se întoarce în ţărână.

21 W ho knows the spirit of the sons of men, which goes upward, and the spirit of the animal, which goes down to the earth?

Cine poate şti dacă sufletul omului merge sus, iar sufletul animalelor se coboară sub pământ?

22 S o I perceived that nothing is better than that a man should rejoice in his own works, for that is his heritage. For who can bring him to see what will happen after him?

Am înţeles deci că nu există un alt lucru bun de care să se bucure omul, în afară de osteneala lui, căci aceasta este partea lui, şi cine îi poate spune omului ce va fi după el?»“