1 H ow lonely sits the city That was full of people! How like a widow is she, Who was great among the nations! The princess among the provinces Has become a slave!

Cum stă singură cetatea care odinioară era plină de oameni! Cum a ajuns asemenea văduvei, ea, care era mare între neamuri! Ea, care era prinţesa ţinuturilor, a devenit o sclavă.

2 S he weeps bitterly in the night, Her tears are on her cheeks; Among all her lovers She has none to comfort her. All her friends have dealt treacherously with her; They have become her enemies.

Plânge amarnic în noapte şi lacrimile-i curg pe obraz. Dintre toţi iubiţii ei, nu mai există nici unul care să o aline. Toţi prietenii au înşelat-o, devenindu-i duşmani.

3 J udah has gone into captivity, Under affliction and hard servitude; She dwells among the nations, She finds no rest; All her persecutors overtake her in dire straits.

După multă asuprire şi muncă grea, Iuda s-a dus în captivitate. Locuieşte printre neamuri şi nu găseşte un loc de odihnă. Toţi prigonitorii lui l-au ajuns chiar în toiul strâmtorării lui.

4 T he roads to Zion mourn Because no one comes to the set feasts. All her gates are desolate; Her priests sigh, Her virgins are afflicted, And she is in bitterness.

Drumurile Sionului jelesc, căci nimeni nu mai vine la sărbători. Toate porţile lui sunt distruse, iar preoţii săi suspină; fecioarele lui sunt mâhnite şi el însuşi este plin de amărăciune.

5 H er adversaries have become the master, Her enemies prosper; For the Lord has afflicted her Because of the multitude of her transgressions. Her children have gone into captivity before the enemy.

Duşmanii lui au devenit stăpâni şi vrăjmaşii lui au parte de bine, căci Domnul l-a făcut să sufere din cauza mulţimii nelegiuirilor sale. Copiii lui au mers în exil, captivi înaintea duşmanului.

6 A nd from the daughter of Zion All her splendor has departed. Her princes have become like deer That find no pasture, That flee without strength Before the pursuer.

S-a dus de la fiica Sionului toată splendoarea ei! Prinţii săi au ajuns ca cerbii care nu găsesc păşune, care fug, dar fără putere, dinaintea urmăritorului.

7 I n the days of her affliction and roaming, Jerusalem remembers all her pleasant things That she had in the days of old. When her people fell into the hand of the enemy, With no one to help her, The adversaries saw her And mocked at her downfall.

În zilele necazului şi ale rătăcirii lui, Ierusalimul îşi aduce aminte de toate bogăţiile pe care le-a avut în zilele de odinioară. Când poporul lui a căzut în mâna duşmanului, nimeni nu i-a sărit în ajutor! Vrăjmaşii l-au privit şi au râs pe seama prăbuşirii lui.

8 J erusalem has sinned gravely, Therefore she has become vile. All who honored her despise her Because they have seen her nakedness; Yes, she sighs and turns away.

Cetatea Ierusalimului a păcătuit mult şi de aceea a ajuns murdară. Toţi aceia care o cinsteau, acum o dispreţuiesc, fiindcă i-au văzut goliciunea. Ea însuşi suspină şi îşi întoarce faţa.

9 H er uncleanness is in her skirts; She did not consider her destiny; Therefore her collapse was awesome; She had no comforter. “O Lord, behold my affliction, For the enemy is exalted!”

Necurăţia era pe rochia ei şi nu s-a gândit la sfârşitul său. Căderea ei a fost de neînţeles şi n-a fost nimeni s-o consoleze. „Priveşte-mi, Doamne, durerea, căci vrăjmaşul a triumfat!”

10 T he adversary has spread his hand Over all her pleasant things; For she has seen the nations enter her sanctuary, Those whom You commanded Not to enter Your assembly.

Duşmanul a întins mâna peste toate bogăţiile ei. Mai mult, ea a văzut neamurile intrând în Lăcaş, când Tu le porunciseşi să nu intre în adunarea Ta.

11 A ll her people sigh, They seek bread; They have given their valuables for food to restore life. “See, O Lord, and consider, For I am scorned.”

Toţi cei din popor suspină, căutând după mâncare. Ei şi-au dat bogăţiile pentru mâncare, ca să-şi păstreze viaţa. Priveşte, Doamne, şi ia aminte la cât sunt de dispreţuită!

12 “ Is it nothing to you, all you who pass by? Behold and see If there is any sorrow like my sorrow, Which has been brought on me, Which the Lord has inflicted In the day of His fierce anger.

Nu înseamnă nimic pentru voi, cei care treceţi pe lângă mine? Priviţi şi vedeţi dacă există vreo durere asemenea durerii mele, cu care Domnul m-a făcut să sufăr în ziua aprigei Lui mânii!

13 “ From above He has sent fire into my bones, And it overpowered them; He has spread a net for my feet And turned me back; He has made me desolate And faint all the day.

Din înălţimi a trimis un foc care mi-a pătruns în oase. A întins o plasă sub picioarele mele şi m-a răsturnat. M-a pustiit şi m-a ostenit în tot timpul zilei.

14 “ The yoke of my transgressions was bound; They were woven together by His hands, And thrust upon my neck. He made my strength fail; The Lord delivered me into the hands of those whom I am not able to withstand.

Nelegiuirile mele au fost prinse într-un jug şi împletite de mâna Sa. Ele apasă asupra gâtului meu, frângându-mi puterea. Stăpânul m-a dat în mâinile duşmanilor, fără ca eu să mă pot împotrivi.

15 “ The Lord has trampled underfoot all my mighty men in my midst; He has called an assembly against me To crush my young men; The Lord trampled as in a winepress The virgin daughter of Judah.

Stăpânul i-a tratat cu dispreţ pe toţi vitejii din mijlocul meu, El a chemat o armată împotriva mea, ca să-mi zdrobească tinerii. Stăpânul a călcat-o ca în teasc pe fiica fecioară a lui Iuda.

16 “ For these things I weep; My eye, my eye overflows with water; Because the comforter, who should restore my life, Is far from me. My children are desolate Because the enemy prevailed.”

De aceea plâng, iar ochii îmi sunt plini de lacrimi, căci Mângâietorul meu S-a îndepărtat de mine, El, Care îmi înviora viaţa. Fiii mei sunt îngroziţi, deoarece vrăjmaşul a învins.

17 Z ion spreads out her hands, But no one comforts her; The Lord has commanded concerning Jacob That those around him become his adversaries; Jerusalem has become an unclean thing among them.

Sionul îşi întinde mâinile rugător, dar nu este nimeni să-l mângâie. Domnul a poruncit pentru Iacov ca vecinii lui să-i fie duşmani, iar Ierusalimul a ajuns ca ceva murdar printre ei.

18 “ The Lord is righteous, For I rebelled against His commandment. Hear now, all peoples, And behold my sorrow; My virgins and my young men Have gone into captivity.

Domnul este drept, căci m-am răzvrătit împotriva Poruncii Lui. Ascultaţi-mă, vă rog, toate popoarele! Priviţi la durerea mea! Fecioarele şi tinerii mei au mers în captivitate.

19 “ I called for my lovers, But they deceived me; My priests and my elders Breathed their last in the city, While they sought food To restore their life.

Mi-am chemat aliaţii, însă ei m-au trădat. Preoţii şi bătrânii mei au pierit în cetate, căutând de mâncare pentru a putea trăi.

20 “ See, O Lord, that I am in distress; My soul is troubled; My heart is overturned within me, For I have been very rebellious. Outside the sword bereaves, At home it is like death.

Priveşte, Doamne, cât sunt de nenorocit! Măruntaiele-mi fierb, inima mi se zvârcoleşte înăuntrul meu, căci am fost foarte răzvrătit! Afară, sabia m-a lăsat fără copii, iar în casă, ea este precum moartea.

21 “ They have heard that I sigh, But no one comforts me. All my enemies have heard of my trouble; They are glad that You have done it. Bring on the day You have announced, That they may become like me.

Oamenii m-au auzit suspinând, dar nimeni nu m-a mângâiat. Toţi duşmanii mei au aflat de nenorocirea mea şi s-au bucurat de ce ai făcut. Adu însă ziua pe care ai vestit-o pentru ca şi ei să ajungă ca mine!

22 “ Let all their wickedness come before You, And do to them as You have done to me For all my transgressions; For my sighs are many, And my heart is faint.”

Fie ca toată răutatea lor să vină înaintea Ta şi poartă-te cu ei la fel cum te-ai purtat cu mine din cauza tuturor nelegiuirilor mele, căci suspinele mele sunt multe, iar inima-mi este sleită!