1 “ Is there not a time of hard service for man on earth? Are not his days also like the days of a hired man?

Oare nu are omul o viaţă plină de trudă pe pământ? Oare nu sunt zilele lui ca ale unui ziler ?

2 L ike a servant who earnestly desires the shade, And like a hired man who eagerly looks for his wages,

Ca un sclav care tânjeşte după umbra serii sau ca un lucrător ce îşi aşteaptă plata,

3 S o I have been allotted months of futility, And wearisome nights have been appointed to me.

aşa am avut şi eu parte de luni de deşertăciune şi nopţi de necaz mi s-au dat.

4 W hen I lie down, I say, ‘When shall I arise, And the night be ended?’ For I have had my fill of tossing till dawn.

Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?» Dar noaptea e aşa de lungă şi mă frământ până în zori.

5 M y flesh is caked with worms and dust, My skin is cracked and breaks out afresh.

Trupul îmi este acoperit de viermi şi de coji pământii; pielea îmi crapă şi supurează,

6 “ My days are swifter than a weaver’s shuttle, And are spent without hope.

zilele mele sunt mai iuţi decât suveica ţesătorului şi se sfârşesc fără nădejde.

7 O h, remember that my life is a breath! My eye will never again see good.

Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mi-e doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea.

8 T he eye of him who sees me will see me no more; While your eyes are upon me, I shall no longer be.

Ochiul care mă priveşte nu mă va mai vedea; ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.

9 A s the cloud disappears and vanishes away, So he who goes down to the grave does not come up.

Ca norul care se risipeşte şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa Morţilor.

10 H e shall never return to his house, Nor shall his place know him anymore.

Nu se va mai întoarce niciodată acasă, locul său nu-l va mai cunoaşte.

11 “ Therefore I will not restrain my mouth; I will speak in the anguish of my spirit; I will complain in the bitterness of my soul.

De aceea eu nu voi tăcea, ci, în durerea duhului meu, voi vorbi, în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!

12 A m I a sea, or a sea serpent, That You set a guard over me?

Sunt eu Marea sau monstrul Tanin, de ai pus o strajă în jurul meu?

13 W hen I say, ‘My bed will comfort me, My couch will ease my complaint,’

Când zic: «Patul meu mă va mângâia şi aşternutul îmi va alina plângerea!»,

14 T hen You scare me with dreams And terrify me with visions,

atunci Tu mă înspăimânţi cu visuri şi mă îngrozeşti cu vedenii.

15 S o that my soul chooses strangling And death rather than my body.

Aşa că aş alege mai bine sugrumarea, mai bine moartea, decât aceste oase.

16 I loathe my life; I would not live forever. Let me alone, For my days are but a breath.

Le dispreţuiesc …! Nu voi trăi în veci! Lasă-mă singur, căci doar o suflare îmi este viaţa.

17 “ What is man, that You should exalt him, That You should set Your heart on him,

Ce este omul ca să-ţi pese atât de mult de el şi să-i dai aşa multă atenţie,

18 T hat You should visit him every morning, And test him every moment?

să-l cercetezi în fiecare dimineaţă şi să-l încerci în orice clipă?

19 H ow long? Will You not look away from me, And let me alone till I swallow my saliva?

Nu vei înceta oare să te mai uiţi la mine şi să mă laşi astfel singur, măcar până-mi înghit saliva?

20 H ave I sinned? What have I done to You, O watcher of men? Why have You set me as Your target, So that I am a burden to myself?

Dacă am păcătuit, ce Ţi-am făcut Ţie, Veghetor al oamenilor? De ce m-ai luat drept ţintă? Am devenit o povară pentru Tine?

21 W hy then do You not pardon my transgression, And take away my iniquity? For now I will lie down in the dust, And You will seek me diligently, But I will no longer be. ”

De ce nu-mi ierţi păcatul şi nu-mi dai la o parte nelegiuirea? Curând voi fi zăcând în ţărână, mă vei căuta, dar nu voi mai fi.“