1 ¿ No está el hombre obligado a trabajar sobre la tierra ? ¿ No son sus días como los días de un jornalero ?

Oare nu are omul o viaţă plină de trudă pe pământ? Oare nu sunt zilele lui ca ale unui ziler ?

2 C omo esclavo que suspira por la sombra, y como jornalero que espera con ansias su paga,

Ca un sclav care tânjeşte după umbra serii sau ca un lucrător ce îşi aşteaptă plata,

3 a sí me han dado en herencia meses inútiles, y noches de aflicción me han asignado.

aşa am avut şi eu parte de luni de deşertăciune şi nopţi de necaz mi s-au dat.

4 C uando me acuesto, digo: “¿Cuándo me levantaré?” Pero la noche sigue, y estoy dando vueltas continuamente hasta el amanecer.

Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?» Dar noaptea e aşa de lungă şi mă frământ până în zori.

5 M i carne está cubierta de gusanos y de una costra de tierra; mi piel se endurece y supura.

Trupul îmi este acoperit de viermi şi de coji pământii; pielea îmi crapă şi supurează,

6 M is días pasan más veloces que la lanzadera, y llegan a su fin sin esperanza.

zilele mele sunt mai iuţi decât suveica ţesătorului şi se sfârşesc fără nădejde.

7 R ecuerda, oh Dios, que mi vida es un soplo, mis ojos no volverán a ver el bien.

Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mi-e doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea.

8 E l ojo del que me ve no me verá más; tus ojos estarán sobre mí, pero yo no existiré.

Ochiul care mă priveşte nu mă va mai vedea; ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.

9 C omo una nube se desvanece y pasa, así el que desciende al Seol no subirá;

Ca norul care se risipeşte şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa Morţilor.

10 n o volverá más a su casa, ni su lugar lo verá más.

Nu se va mai întoarce niciodată acasă, locul său nu-l va mai cunoaşte.

11 P or tanto, no refrenaré mi boca, hablaré en la angustia de mi espíritu, me quejaré en la amargura de mi alma.

De aceea eu nu voi tăcea, ci, în durerea duhului meu, voi vorbi, în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!

12 ¿ Soy yo el mar, o un monstruo marino, para que me pongas guardia?

Sunt eu Marea sau monstrul Tanin, de ai pus o strajă în jurul meu?

13 S i digo: “Mi cama me consolará, mi lecho atenuará mi queja ”,

Când zic: «Patul meu mă va mângâia şi aşternutul îmi va alina plângerea!»,

14 e ntonces tú me asustas con sueños y me aterrorizas con visiones;

atunci Tu mă înspăimânţi cu visuri şi mă îngrozeşti cu vedenii.

15 m i alma, pues, escoge la asfixia, la muerte, en lugar de mis dolores.

Aşa că aş alege mai bine sugrumarea, mai bine moartea, decât aceste oase.

16 L anguidezco; no he de vivir para siempre. Déjame solo, pues mis días son un soplo.

Le dispreţuiesc …! Nu voi trăi în veci! Lasă-mă singur, căci doar o suflare îmi este viaţa.

17 ¿ Qué es el hombre para que lo engrandezcas, para que te preocupes por él,

Ce este omul ca să-ţi pese atât de mult de el şi să-i dai aşa multă atenţie,

18 p ara que lo examines cada mañana, y a cada momento lo pongas a prueba ?

să-l cercetezi în fiecare dimineaţă şi să-l încerci în orice clipă?

19 ¿ Nunca apartarás de mí tu mirada, ni me dejarás solo hasta que trague mi saliva?

Nu vei înceta oare să te mai uiţi la mine şi să mă laşi astfel singur, măcar până-mi înghit saliva?

20 ¿ He pecado ? ¿Qué te he hecho a ti, oh guardián de los hombres ? ¿Por qué has hecho de mí tu blanco, de modo que soy una carga para mí mismo?

Dacă am păcătuit, ce Ţi-am făcut Ţie, Veghetor al oamenilor? De ce m-ai luat drept ţintă? Am devenit o povară pentru Tine?

21 E ntonces, ¿por qué no perdonas mi transgresión y quitas mi iniquidad ? Porque ahora dormiré en el polvo; y tú me buscarás, pero ya no existiré.

De ce nu-mi ierţi păcatul şi nu-mi dai la o parte nelegiuirea? Curând voi fi zăcând în ţărână, mă vei căuta, dar nu voi mai fi.“