1 ¿ Por qué no se reserva los tiempos el Todopoderoso, y por qué no ven sus días los que le conocen ?

De ce nu hotărăşte Cel Atotputernic vremuri pentru judecată? De ce aşteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?

2 A lgunos quitan los linderos, roban y devoran los rebaños.

Oamenii mută pietrele de hotar, pasc turme pe care le-au furat.

3 S e llevan los asnos de los huérfanos, toman en prenda el buey de la viuda.

Iau măgarul orfanului, iau ca zălog boul văduvei.

4 A partan del camino a los necesitados, hacen que se escondan enteramente los pobres de la tierra.

Îmbrâncesc de pe cale pe cei în nevoie şi silesc pe toţi săracii din ţară să se ascundă.

5 H e aquí, como asnos monteses en el desierto, salen con afán en busca de alimento y de pan para sus hijos en el yermo.

Asemenea măgarilor sălbatici din deşert, aşa ies cei săraci la lucru ca să caute hrană, iar pustia le oferă hrană pentru copiii lor.

6 C osechan su forraje en el campo, y vendimian la viña del impío.

Ei îşi adună nutreţul de pe câmp şi culeg struguri în via celui rău.

7 P asan la noche desnudos, sin ropa, y no tienen cobertura contra el frío.

Îşi petrec noaptea goi, lipsiţi de îmbrăcăminte şi fără învelitoare împotriva frigului.

8 M ojados están con los aguaceros de los montes, y se abrazan a la peña por falta de abrigo.

Sunt pătrunşi de ploaia munţilor şi se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.

9 O tros arrancan al huérfano del pecho, y contra el pobre exigen prenda.

Orfanul este smuls de la sân, iar copilul săracului este luat drept zălog.

10 H acen que el pobre ande desnudo, sin ropa, y al hambriento quitan las gavillas.

Neavând haine, umblă goi; strâng snopi, dar sunt flămânzi.

11 E ntre sus paredes producen aceite; pisan los lagares, pero pasan sed.

Zdrobesc măsline între pietre, calcă struguri, dar suferă de sete.

12 D esde la ciudad gimen los hombres, y claman las almas de los heridos, pero Dios no hace caso a su oración.

Din cetate se aud gemete de moarte şi sufletele celor răniţi strigă după ajutor … Totuşi Dumnezeu nu condamnă pe nimeni.

13 O tros han estado con los que se rebelan contra la luz; no quieren conocer sus caminos, ni morar en sus sendas.

Sunt alţii care se răscoală împotriva luminii, care nu cunosc căile ei şi nu rămân pe cărările ei.

14 A l amanecer se levanta el asesino; mata al pobre y al necesitado, y de noche es como un ladrón.

Ucigaşul se scoală în amurgul zilei şi omoară pe cel sărac şi nevoiaş, iar noaptea fură.

15 E l ojo del adúltero espera el anochecer, diciendo: “Ningún ojo me verá”, y disfraza su rostro.

Ochii celui adulter pândeşte amurgul; el îşi zice: «Nimeni nu mă va vedea!» şi îşi acoperă faţa.

16 E n la oscuridad minan las casas, y de día se encierran; no conocen la luz.

Noaptea sparg case, iar în timpul zilei stau închişi. Ei nu cunosc lumina.

17 P orque para él la mañana es como densa oscuridad, pues está acostumbrado a los terrores de la densa oscuridad.

Pentru toţi aceştia dimineaţa este o beznă adâncă, sunt prieteni cu spaimele întunecimilor.

18 S obre la superficie de las aguas son insignificantes; maldita es su porción sobre la tierra, nadie se vuelve hacia las viñas.

Ei sunt iuţi ca spuma apelor, partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.

19 L a sequía y el calor consumen las aguas de la nieve, y el Seol a los que han pecado.

Aşa cum seceta şi căldura sorb apele zăpezii, tot aşa înghite Locuinţa Morţilor pe cei ce-au păcătuit.

20 L a madre lo olvidará; el gusano lo saboreará hasta que nadie se acuerde de él, y la iniquidad será quebrantada como un árbol.

Pântecele mamei îi uită şi viermele îi găseşte gustoşi. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei. Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.

21 M altrata a la mujer estéril, y no hace ningún bien a la viuda.

Ei pradă femeia fără copii şi nu fac nici un bine văduvei.

22 P ero El arrastra a los poderosos con su poder; cuando se levanta, nadie está seguro de la vida.

Totuşi, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreţi; când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranţă de viaţă.

23 L es provee seguridad y son sostenidos, y los ojos de El están en sus caminos.

El le dă siguranţă şi sunt sprijiniţi; ochii Lui sunt asupra căilor lor.

24 S on exaltados por poco tiempo, después desaparecen; además son humillados y como todo, recogidos; como las cabezas de las espigas son cortados.

Sunt înălţaţi pentru puţină vreme, dar apoi trec. Cad şi sunt adunaţi ca toţi ceilalţi, sunt tăiaţi ca spicele de grâu.

25 Y si no, ¿quién podrá desmentirme, y reducir a nada mi discurso?

Dacă nu este aşa, cine poate dovedi că mint şi cine-mi poate nimici vorbele?“