1 I s there not an appointed time to man upon earth? are not his days also like the days of an hireling?

Oare nu are omul o viaţă plină de trudă pe pământ? Oare nu sunt zilele lui ca ale unui ziler ?

2 A s a servant earnestly desireth the shadow, and as an hireling looketh for the reward of his work:

Ca un sclav care tânjeşte după umbra serii sau ca un lucrător ce îşi aşteaptă plata,

3 S o am I made to possess months of vanity, and wearisome nights are appointed to me.

aşa am avut şi eu parte de luni de deşertăciune şi nopţi de necaz mi s-au dat.

4 W hen I lie down, I say, When shall I arise, and the night be gone? and I am full of tossings to and fro unto the dawning of the day.

Când mă culc, mă întreb: «Când mă voi trezi?» Dar noaptea e aşa de lungă şi mă frământ până în zori.

5 M y flesh is clothed with worms and clods of dust; my skin is broken, and become loathsome.

Trupul îmi este acoperit de viermi şi de coji pământii; pielea îmi crapă şi supurează,

6 M y days are swifter than a weaver's shuttle, and are spent without hope.

zilele mele sunt mai iuţi decât suveica ţesătorului şi se sfârşesc fără nădejde.

7 O remember that my life is wind: mine eye shall no more see good.

Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mi-e doar o suflare! Ochii mei nu vor mai vedea niciodată fericirea.

8 T he eye of him that hath seen me shall see me no more: thine eyes are upon me, and I am not.

Ochiul care mă priveşte nu mă va mai vedea; ochii Tăi mă vor căuta, dar eu nu voi mai fi.

9 A s the cloud is consumed and vanisheth away: so he that goeth down to the grave shall come up no more.

Ca norul care se risipeşte şi trece, aşa nu se va mai ridica cel ce se coboară în Locuinţa Morţilor.

10 H e shall return no more to his house, neither shall his place know him any more.

Nu se va mai întoarce niciodată acasă, locul său nu-l va mai cunoaşte.

11 T herefore I will not refrain my mouth; I will speak in the anguish of my spirit; I will complain in the bitterness of my soul.

De aceea eu nu voi tăcea, ci, în durerea duhului meu, voi vorbi, în amărăciunea sufletului meu, mă voi plânge!

12 A m I a sea, or a whale, that thou settest a watch over me?

Sunt eu Marea sau monstrul Tanin, de ai pus o strajă în jurul meu?

13 W hen I say, My bed shall comfort me, my couch shall ease my complaints;

Când zic: «Patul meu mă va mângâia şi aşternutul îmi va alina plângerea!»,

14 T hen thou scarest me with dreams, and terrifiest me through visions:

atunci Tu mă înspăimânţi cu visuri şi mă îngrozeşti cu vedenii.

15 S o that my soul chooseth strangling, and death rather than my life.

Aşa că aş alege mai bine sugrumarea, mai bine moartea, decât aceste oase.

16 I loathe it; I would not live alway: let me alone; for my days are vanity.

Le dispreţuiesc …! Nu voi trăi în veci! Lasă-mă singur, căci doar o suflare îmi este viaţa.

17 W hat is man, that thou shouldest magnify him? and that thou shouldest set thine heart upon him?

Ce este omul ca să-ţi pese atât de mult de el şi să-i dai aşa multă atenţie,

18 A nd that thou shouldest visit him every morning, and try him every moment?

să-l cercetezi în fiecare dimineaţă şi să-l încerci în orice clipă?

19 H ow long wilt thou not depart from me, nor let me alone till I swallow down my spittle?

Nu vei înceta oare să te mai uiţi la mine şi să mă laşi astfel singur, măcar până-mi înghit saliva?

20 I have sinned; what shall I do unto thee, O thou preserver of men? why hast thou set me as a mark against thee, so that I am a burden to myself?

Dacă am păcătuit, ce Ţi-am făcut Ţie, Veghetor al oamenilor? De ce m-ai luat drept ţintă? Am devenit o povară pentru Tine?

21 A nd why dost thou not pardon my transgression, and take away my iniquity? for now shall I sleep in the dust; and thou shalt seek me in the morning, but I shall not be.

De ce nu-mi ierţi păcatul şi nu-mi dai la o parte nelegiuirea? Curând voi fi zăcând în ţărână, mă vei căuta, dar nu voi mai fi.“