1 S ing aloud unto God our strength: make a joyful noise unto the God of Jacob.

Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, Tăria noastră! Strigaţi de veselie către Dumnezeul lui Iacov!

2 T ake a psalm, and bring hither the timbrel, the pleasant harp with the psaltery.

Înălţaţi un cântec, sunaţi din tamburine, din lira cea plăcută şi din harfă.

3 B low up the trumpet in the new moon, in the time appointed, on our solemn feast day.

Suflaţi din corn la lună nouă, la lună plină, în ziua sărbătorii.

4 F or this was a statute for Israel, and a law of the God of Jacob.

Aceasta este porunca dată lui Israel, hotărârea Dumnezeului lui Iacov.

5 T his he ordained in Joseph for a testimony, when he went out through the land of Egypt: where I heard a language that I understood not.

Mărturia aceasta i-a dat-o lui Iosif, când a mers împotriva ţării Egiptului; acolo am auzit o limbă pe care n-o cunoşteam:

6 I removed his shoulder from the burden: his hands were delivered from the pots.

„I-am luat povara de pe umăr, mâinile lui nu mai ţin coşul.

7 T hou calledst in trouble, and I delivered thee; I answered thee in the secret place of thunder: I proved thee at the waters of Meribah. Selah.

La necaz ai strigat, iar Eu te-am scăpat; ţi-am răspuns de lângă locul tainic al tunetului, te-am încercat la apele Meriba. Sela

8 H ear, O my people, and I will testify unto thee: O Israel, if thou wilt hearken unto me;

Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui! O, Israele, de M-ai asculta!

9 T here shall no strange god be in thee; neither shalt thou worship any strange god.

Să nu se găsească la tine nici un dumnezeu străin! Să nu te închini nici unui zeu!

10 I am the Lord thy God, which brought thee out of the land of Egypt: open thy mouth wide, and I will fill it.

Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău! Eu te-am adus din ţara Egiptului! Deschide-ţi gura şi ţi-o voi umple!“

11 B ut my people would not hearken to my voice; and Israel would none of me.

Dar poporul Meu nu Mi-a ascultat glasul, Israel nu M-a urmat.

12 S o I gave them up unto their own hearts' lust: and they walked in their own counsels.

Atunci l-am lăsat în voia inimii lui încăpăţânate şi a trăit după propriile lui sfaturi.

13 O h that my people had hearkened unto me, and Israel had walked in my ways!

„O, de M-ar asculta poporul Meu! O, de ar umbla Israel pe căile Mele!

14 I should soon have subdued their enemies, and turned my hand against their adversaries.

Atunci i-aş supune pe duşmanii săi într-o clipă şi Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor săi.“

15 T he haters of the Lord should have submitted themselves unto him: but their time should have endured for ever.

Cei ce-L urăsc pe Domnul ar da înapoi în faţa Lui, iar soarta le- ar fi pecetluită pe vecie.

16 H e should have fed them also with the finest of the wheat: and with honey out of the rock should I have satisfied thee.

Pe Israel însă l-ar hrăni cu grâul cel mai bun... „Chiar cu miere din stâncă te-aş sătura!“, zice Dumnezeu.