1 د َعُونا نُرَنِّمُ للهِ قُوَّتِنا، اهْتِفُوا لإلَهِ يَعْقُوبَ!

Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, Tăria noastră! Strigaţi de veselie către Dumnezeul lui Iacov!

2 د ُقُّوا المُوسِيقَى، اضرِبُوا عَلَى الدُّفِّ وَالعُودِ الجَمِيلِ وَالقِيثارِ!

Înălţaţi un cântec, sunaţi din tamburine, din lira cea plăcută şi din harfă.

3 ا نفُخُوا البُوقَ عِندَ أوَّلِ الشَّهرِ، وَعِندَ اكتِمالِ البَدرِ إيذاناً بِبَدءِ عِيدِنا المُقَدَّسِ.

Suflaţi din corn la lună nouă, la lună plină, în ziua sărbătorii.

4 و َهَذِهِ فَرِيضَةٌ عَلَى إسْرائِيلَ، إنَّها وَصِيَّةٌ أعْطاها اللهُ لِيَعقُوبَ.

Aceasta este porunca dată lui Israel, hotărârea Dumnezeului lui Iacov.

5 ه َذا جُزءٌ مِنَ عَهدِ اللهِ لَمّا غادَرُوا مِصرَ. سَمِعْتُ صَوتاً بِلُغَةٍ لَمْ أعْرِفْها يَقُولُ:

Mărturia aceasta i-a dat-o lui Iosif, când a mers împotriva ţării Egiptului; acolo am auzit o limbă pe care n-o cunoşteam:

6 « أزَحتُ العِبءَ عَنْ كَتِفِهِ، وَالسَّلَّةَ مِنْ يَدَيهِ.

„I-am luat povara de pe umăr, mâinile lui nu mai ţin coşul.

7 ح ِينَ كُنتَ فِي ضِيقٍ استَنجَدتَ بِي. فَأجَبتُكَ سِرّاً بِالرَّعدِ. امتَحَنْتُكَ عِنْدَ مِياهِ مَرِيبَةَ.» سِلاهْ

La necaz ai strigat, iar Eu te-am scăpat; ţi-am răspuns de lângă locul tainic al tunetului, te-am încercat la apele Meriba. Sela

8 « استَمِعْ إلَيَّ يا شَعبِي! إنْ استَمَعتَ إلَيَّ، سَأقْطَعُ مَعَكَ عَهداً.

Ascultă, poporul Meu, şi te voi sfătui! O, Israele, de M-ai asculta!

9 ل ا يَكُنْ فِي وَسَطِكُمْ آلِهَةٌ غَرِيبَةٌ. وَلإلَهٍ غَرِيبٍ لا تَنْحَنُوا.

Să nu se găsească la tine nici un dumnezeu străin! Să nu te închini nici unui zeu!

10 أ نا إلَهُكُمْ الَّذِي أخرَجَكُمْ مِنْ مِصرَ. افتَحْ فَمَكَ وَأنا أملأُهُ.

Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău! Eu te-am adus din ţara Egiptului! Deschide-ţi gura şi ţi-o voi umple!“

11 « لَكِنَّ شَعبِي لَمْ يَسمَعْ لِصَوتِي. إسْرائِيلُ لَمْ يَكُنْ يُرِيدُنِي.

Dar poporul Meu nu Mi-a ascultat glasul, Israel nu M-a urmat.

12 ل ِهَذا سَأترُكُهُمْ لِعِنادِهِمْ، فَيَفعَلُونَ ما يَحلُو لَهُمْ.

Atunci l-am lăsat în voia inimii lui încăpăţânate şi a trăit după propriile lui sfaturi.

13 ل َيتَ شَعبِي يَستَمِعُ إلَيَّ، لَيتَ إسْرائِيلَ يَمشِي فِي الطَّرِيقِ الَّتِي أُرِيدُها لَهُ.

„O, de M-ar asculta poporul Meu! O, de ar umbla Israel pe căile Mele!

14 ل ِأنَّنِي عِندَئِذٍ سَأُسرِعُ إلَى إخضاعِ أعدائِهِمْ، وَأُعاقِبُ خُصُومَهُمْ.

Atunci i-aş supune pe duşmanii săi într-o clipă şi Mi-aş întoarce mâna împotriva potrivnicilor săi.“

15 ا لَّذِينَ يَكرَهُونَ اللهَ سَيَنكَمِشُونَ أمامَهُ، وَدَمارُهُمْ سَيَكُونُ إلَى الأبَدِ.

Cei ce-L urăsc pe Domnul ar da înapoi în faţa Lui, iar soarta le- ar fi pecetluită pe vecie.

16 أ مّا أنا فَسَأُطعِمُكُمْ قَمحاً كَثِيراً. وَسَأُشبِعُكُمْ عَسَلاً مِنَ الصَّخرَةِ.»

Pe Israel însă l-ar hrăni cu grâul cel mai bun... „Chiar cu miere din stâncă te-aş sătura!“, zice Dumnezeu.