1 ف َأجابَ أيُّوبُ:

Iov a răspuns:

2 « آهِ لَو أمْكَنَ وَزْنُ عَذابِي وَوَضْعُ مَصائِبِي كُلِّها عَلَى المَوازِينِ.

„O! dacă mi s-ar putea cântări durerea şi dacă mi-ar fi pusă în cumpănă nenorocirea!

3 ف َسَتَكُونُ أثقَلَ مِنْ رَملِ البَحرِ. لِذا كَلِماتِي طائِشَةٌ.

Ar fi mai grele decât nisipul mării; de aceea mi-au fost atât de nesăbuite cuvintele.

4 ل أنَّ سِهامَ القَدِيرِ فِيَّ، وَرُوحِي تَشرَبُ سُمَّها اللّاذِعَ. حُشِدَتْ أسلِحَةُ اللهِ المُخِيفَةُ لِقِتالِي. سَهلٌ عَلَيْكَ أنْ تَقُولَ كَلامَكَ هَذا، حِينَ لا تُواجِهُ مُصِيبَةً.

Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, iar sufletul meu le bea otrava. Groaza lui Dumnezeu vine ca o oaste asupra mea.

5 ل َكِنْ حَتَّى الحِمارُ لا يَتَذَمَّرُ حِينَ يَتَوَفَّرُ لَهُ عُشْبٌ. وَلا الثَّورُ يَخُورُ وَلَدَيْهِ عَلَفٌ.

Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă sau mugeşte boul când are nutreţ?

6 ه َلْ يُؤكَلُ الطَعامُ بِلا مِلْحٍ؟ أمْ هُناكَ نَكْهَةٌ فِي بَياضِ البَيْضِ؟

Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust? Are vreun gust albuşul de ou?

7 ك َذَلِكَ لا رَغبَةَ لِي فِي سَماعِ كَلِماتِكَ، فَهِيَ أشبَهُ بِالطَعامِ الفاسِدِ!

Nu mă ating de aşa ceva, căci o aşa mâncare mă îmbolnăveşte.

8 « لَيتَ طِلبَتِي تُستَجابُ، فَيُعطِينِي اللهُ ما أشتَهِيهِ.

O! de-aş putea avea ceea ce vreau şi dacă Dumnezeu mi-ar împlini dorinţa:

9 ل َيتَ اللهَ يَشاءُ أنْ يَسحَقَنِي. لَيتَهُ يُدَمِّرُنِي تَدمِيراً بِضَربَةٍ خاطِفَةٍ مِنْ يَدِهِ.

de-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, să-Şi întindă mâna şi să mă nimicească!

10 ف َفِي هَذا تَكُونُ راحَتِي: أنَّنِي لَمْ أتَجاهَلْ كَلامَ القُدُّوسِ، رَغْمَ كُلِّ هَذا الألَمِ.

Atunci mi-ar rămâne măcar această mângâiere şi această bucurie în durerea care nu se mai termină: că n-am încălcat niciodată cuvintele Celui Sfânt.

11 « ما هِيَ القُوَّةُ الَّتِي سَتُعْطينِي رَجاءَ الانتِظارِ، وَمِن أجلِ ماذا أتَمَنَّى طُولَ العُمْرِ؟

Ce putere mai am ca să mai sper? Care mi-e sfârşitul ca să mai am răbdare?

12 ه َلْ لَدَيَّ قُوَّةُ الصُّخُورِ، أمْ أنَّ جَسَدِي مَصنُوعٌ مِنَ البُرونْزِ؟

Am eu puterea pietrei? Este oare de bronz carnea mea?

13 ل َيسَتْ فِيَّ قُوَّةٌ تُعِينُنِي، وَالرَأيُ الصّائِبُ أُخِذَ مِنِّي.

Cu adevărat, nu-mi pot fi de nici un ajutor! Orice sprijin m-a părăsit!

14 « يَحْتاجُ اليائِسُ إلَى إخلاصِ أصْدِقائِهِ، حَتَّى وَإنِ ابْتَعَدَ عَن تَقوَى القَدِيرِ.

Cel deznădăjduit are parte de mila prietenului său, altfel şi-ar pierde frica de Cel Atotputernic.

15 إ خْوَتِي غَدَرُوا بِي كَسَيلِ مِياهٍ، كَسُيُولِ الوادِي يَعبُرُونَ.

Dar fraţii mei sunt înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care ies din matcă,

16 ف ِي الشِّتاءِ، تَتَصّلَّبُ بِالجَليدِ الَّذي يُغَطِّي الثِّلْجَ.

ca torentele tulburi din cauza gheţii, în care stă ascunsă zăpada.

17 و َفِي الصَّيفِ تَجِفُّ، تَختَفِي مِنَ مَكانِها بِسَبَبِ الحَرِّ.

Când se-ncălzeşte vremea, pâraiele seacă, când este cald, li se usucă albia.

18 ت َتَلّوَّى الجَداوِلُ فِي طَرِيقِها، ثُمَّ تَختَفِي فِي الصَّحراءِ.

Caravanele se întorc din drum după ele, se cufundă în deşert şi pier.

19 ت َبْحَثُ قَوافِلُ تَيْماءُ عَنِ الماءِ بِلَهفَةٍ، وَتَرجُو قَوافِلُ سَبَأَ الماءَ.

Caravanele din Tema se uită la ele, călătorii din Şeba speră privindu-le.

20 ك انُوا وَاثِقِينَ مِنْ أنَّ الماءَ هُناكَ، فَخابَتْ آمالُهُمْ!

Sunt ruşinaţi însă pentru că s-au încrezut în ele; ajung acolo doar ca să fie dezamăgiţi.

21 أ نْتُمْ مِثلُ هَذِهِ الجَداوِلِ، رَأيْتُمْ تَعاسَتِي فارْتَعَبْتُمْ.

Ca ele sunteţi şi voi pentru mine: îmi vedeţi nenorocirea şi vă temeţi.

22 ف َهَلْ قُلْتُ لَكُمْ أعطُونِي شَيئاً؟ أمْ طَلَبتُ مِنكُمْ أنْ تَدفَعُوا رِشْوَةً مِنْ مالِكُمْ لِأحَدٍ لِأجلِي؟

Am zis eu vreodată: «Faceţi-mi un dar!» sau: «Daţi mită pentru mine din bogăţia voastră!»

23 ه َلْ قُلْتُ لَكُمْ أنقِذُونِي مِنْ يَدِ مَنْ يَضطَهِدُنِي؟ أوِ اشتَرُونِي مِنْ يَدِ الَّذِينَ يُرعِبُونَنِي؟

sau: «Scăpaţi-mă din mâna vreunui duşman!» sau: «Răscumpăraţi-mă din mâna vreunui asupritor!»

24 « عَلِّمُونِي وَأنا أصْمِتُ، وَأفهِمُونِي أينَ أخطَأتُ.

Învăţaţi-mă şi voi tăcea, arătaţi-mi unde am greşit.

25 م ا أقوَى الكَلِماتُ الصّائِبَةُ! لَكِنْ ماذا تُبَرهِنُ أقوالُكُمْ؟

Cât de dureroase sunt cuvintele drepte! Dar mustrările voastre, ce dovedesc?

26 أ تَنْوُونَ انْتِقادَ كَلامِي، وَتَحْسِبُونَ كَلِماتِ اليَأسِ الّتِي أقُولُها مُجَرَّدَ رِيحٍ؟

Vreţi să mă mustraţi pentru cuvintele mele şi să luaţi drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?

27 ح َتَّى إنَّكُمْ تُلقُونَ قُرعَةً عَلَى مالِ اليَتِيمِ، وَتُساوِمُونَ عَلَى صَدِيقِكُمْ.

Voi vă jucaţi chiar şi cu viaţa orfanilor, vă vindeţi chiar şi prietenul!

28 و َالآنَ تَمَعَّنُوا فِي وَجْهِي، فَإنِّي لَسْتُ أكذِبَ عَلَيكُمْ.

Dar acum uitaţi-vă la mine, vă rog! Oare vă voi minţi în faţă?

29 أ عِيدُوا النَّظَرَ فِي ما قُلْتُمْ وَكُفُّوا عَنْ ظُلْمِي. أعِيدُوا النَّظَرَ الآنَ لأنَّنِي بَريءٌ.

Încetaţi, nu fiţi nedrepţi! Încetaţi, e vorba de dreptatea mea!

30 ه َلْ أخْطأ لِسانِي بِشَيءٍ، أمْ لَمْ يَعُدْ يُمَيِّزُ مَذاقَ الظُّلمِ؟

Este vreo nedreptate pe limba mea? Nu deosebeşte cerul gurii mele ce este rău?